|
|
|
|
|
|
|
|
|
Efigia |
|
|
Text
postat de
mihai robea |
|
|
Pe măsură ce lumina se pierdea, flacăra lumânării se înălța, imperturbabilă, parcă mai sus. Se întoarse și avu simțământul straniu că este privit de mii de ochi. Auzise multe despre Polovragi, fără să creadă aproape nimic. Mâna nevăzută care i se lăsase pe umăr îl întoarse spre literele care îi părură incandescente:
SUN TAHUAN DISENDRO
EHTANA SUN MEHON DISENDRO ALTANO
DESUM TAHNA DESUM NAGONIAH DESUM MAZANO
ESO NUM LUPO AVAS CHILIARH DAZUMA
UN VAHTA NAGONIAH
Tresări. Un lup alb îl privea de la câțiva metri și îi simți parcă aburul răsuflării. Niciun fel de teamă. Peștera era o ființă vie, cu murmurul a mii de voci, crescând și retrăgându-se, ca talazurile unei mări.
Se trezi la câțiva pași de intrare. Trecuseră mai bine de patru ceasuri și deja se înserase. Palmele strângeau efigia strălucitoare. Atinse cu degetele cuvintele pe care le știa.
Două zile mai târziu privea, din mijlocul camerei, în oglindă: doi ochi strălucitori, ca două făclii arzând, în noapte, asemeni ochilor Lupului său. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23959 |
|
|
Comentarii:
120087 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|