|
|
|
|
|
|
|
|
|
Tata |
|
|
Text
postat de
iuri iulian Lorincz |
|
|
Tata s-a stins ca o țigară
într-o scrumieră de cristal
i-au rămas dârele șerpuite ale palmelor
de-alungul și latul
pereților din chirpici
potecuța tăbăcită de pașii bolnavi
și câteva tufe de viță-de-vie
a luat cu el
doar câteva scânduri lăcuite
devenise un aisberg de piele
în aerul acela închis al odăii
mirosea a smirnă
emanată din candela
agățată-n tencuiala peretelui de la soare răsare
un tavan mă despărțea
de tărâna depusă
în spatele ochilor
și de mâna
care-mi cosea buzunare pe suflet.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cat de multe poeme s-ar scrie despore "tata", tot mai exista ceva poetic de spus. Dovada, poemul tau!
Mi-a placut. Cu o singura exceptie, versurile
"un tavan mă despărțea/de tărâna depusă/în spatele ochilor". Am simtit ceva fortat la ele.
Restul e foarte frumos, felicitari!
Vot.
VP
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2010-11-06 01:30:36 |
|
|