Moto: http://www.youtube.com/watch?v=OdsSfsu9D6E
(Maria and the violin's string)
De fiecare dată,
drumul până la tine e mai lung
cu un mormânt.
Nu știu cine te-a băgat aici,
dar să știi că te-a pus cu fața la vânt
și cu lumea la spate.
Pe-acasă, totul e ok
soarele încă joacă somata cu cornete
prin geamul chituit de tine,
pereții-s mai groși cu cinci milimetri,
mamei i-au crescut struguri albi pe lângă urechi
și duminici galbene în palme,
(spune că te mai așteaptă doar 30 de ani
și-o ia de la capăt),
televizorul diamant a suferit 3 anevrisme
(i-au pocnit lămpile,
și nu se mai găsesc în comerț),
pămătuful tău,
plin cu riduri de var și aproape chel,
începe etajera,
dar te plictisesc, nu?
În rest,
toate-s la fel de altfel,
numai 14 octombrie același vameș ursuz,
cu o mână-n buzunar,
cu cealaltă, până la cot, în sufletele oamenilor.
Iar eu
m-am tăiat numai de 14 ori la primul bărbierit,
mi-am rupt ața c-o Ană plină cu melci verzi în ochi,
m-am apucat de fumat tutun, apoi basme, apoi beznă,
am învățat că, dacă e să pleci, s-o faci devreme,
n-am reușit să mă fac inginer, am făcut filosofia
și m-am apucat să scriu prost.
Tu ce mai faci?
văd că ți s-a maturizat crucea,
nucul care-ți crește din piept
zgârie burțile ciorilor,
gardul ce te măsoară a năpârlit ruginiu,
placa cu numele tău abia te mai ține minte...
Taci?
Ai devenit greu abordabil, tată!
Acum plec.
Aaa: vezi că nenorociții ăștia vii
vor să te-adune într-un sac de pânză,
claie peste grămadă
cică ar mai încăpea câțiva peste tine...
Mai vin!
Dacă te mai găsesc,
am să-ți mai spun de mine, de altele,
aduc și cărțile de-un tabinet,
și poate că
am să mănânc și eu o nucă
din nucul tău.
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
Comentariile
userilor
Acesta este un poem izbutit. Emisia lirică îmbracă franchețea discursului ca un voal din cele mai fine mătăsuri.
Postat
de catre
Homo Novus la data de
2010-11-10 19:12:04
...Liviu, în astfel de texte, nu poți decât să mimezi detașarea. De altfel, cred eu că, în afara textelor cerebrale, de idei (și acolo, parțial), nu există decâț detașare stilistică. Mulțam!
...Andrei, mi-e de ajuns comentariul tău. 10Q! :)
...Tea, mai e mult până departe, așa că nu știu dacă l-am mințit. Îți mulțumesc, din nou, pentru constanța cu care-mi citești textele.
...Veronica, nici chiar formidabil, spun io, dar mulțumesc!
...Ecsi, ce să spun, poate ai citit un text excepțional, dar cu siguranță nu eu l-am scris :)). Lăsând gluma (sau seriozitatea) la o parte, mă bucur că ți-a plăcut. Merci și pentru melodie! Meseriașă!
...Cristi, știam piesa. Am reascultat-o. Merci pentru lectură și alte cele!
...Radu, te asigur că n-am depus prea mare efort în construcție, iar finalul nu se dorea unul polițist, deci nu m-a interesat cât de previzibil au ba este. În rest, tind să fiu de acord cam cu tot ce spui. E clar că-s încă în căutarea unui echilibru între utilizarea prozaismului întocmai ca pe-un instrument liric sui-generis, (auto)ironie, și metafora intrinsecă. E, și-s sigur c-o știi, destul de dificil. Nu am să mă repet cam ce caut eu versul alb (ar trebui să fiu aproape kilometric), dar am să spun că vreau ce nu prea mi-a permis versul clasic, și anume poezie fără culoare/firesc inedit/oralitate/. Mai am, dar cred eu că sunt pe un drum destul, destul de bun. Mulțumesc!
Cu amiciție pentru fiecare-n parte, recunoscător pentru încurajări, semne, emoții etc șamede,
A.A.A
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2010-11-03 15:47:09
Adi, se simte ca durerea nu-i mimata, dar efortul (pe alocuri hipertrofiat) al constructiei e prea vizibil, si asta, zic eu, o impiedica sa fie o poezie mare.
imi pare ca, in fuga de patetism, abuzezi de unele tuse comice pe care eu unul nu le gasesc tocmai la locul lor (televizorul diamant a suferit 3 anevrisme, nucul zgârie burțile ciorilor) iar in altele apesi pedala prozaismului prea tare, dar, paradoxal, anulezi efectul scontat al tragicului cu o metafora (mi-am rupt ața c-o Ană plină cu melci verzi în ochi). or fi bune si sincopele emotionale, dar pana la urma te zapacesc... excesiv de transparent, finalul imi pare previzibil. cred ca ar fi mers mai bine ca poem in proza, cu un alt gen de discurs, mai amplu, mai calm, mai unitar stilistic. poate peste o luna-doua, la recitire, o sa-mi dai dreptate, poate nu. in orice caz, sunt simple pareri, ia-le ca atare. las un vot.
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2010-11-03 06:56:38
Mie mi-a amintit de acest cantec:
Postat
de catre
Cristian Vasiliu la data de
2010-11-03 01:17:46
Mai citesc poezie din cand in cand. Din pacate nu am timp. Ma bucur ca astazi, acum noaptea, am citit un poem exceptional. Oau!
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2010-11-02 23:53:22
Cand sa intru sa pun o stea, nu mai era loc.
Formidabil poem, nu se poate comenta, e poezie pura!
* sub forma de vot,
Veronica
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2010-11-02 23:48:58
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2010-11-02 23:48:54
Ce sa comentez?
Doar un sfat, nu-l mintii, el stie ca nu scrii"prost"!
Calvar*
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2010-11-02 23:44:35
Sunt poeme pe care le citesti si amutesti. Regret ca nu am nivelul necesar sa acord votul si steaua aprecierii mele, "muteste". Poemul te cucereste prin naturalete si sinceritate, iar liricul dialogului este induiosator.
Vot si stea,
Zexe.
Postat
de catre
Andrei Florian la data de
2010-11-02 22:47:59
Îmi explic steaua (prima dintre cele două de pînă acum). Pentru durerea ascunsă sub detașarea mimată. Pentru lipsa oricărei urme de patetism. Pentru acel
Taci?
Ai devenit greu abordabil, tată!
Și pentru spovedania din versul al treilea. Plină de simplitate și sinceritate. Frustă.
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2010-11-02 22:23:17