|
|
|
|
|
|
|
|
|
De ce este, a săracilor cu duhul, Împărăţia Cerurilor |
|
|
Text
postat de
Marian Tudorel Lazar |
|
|
În primul rând, cine sunt săracii cu duhul? Proştii, va zice toată lumea. Ce spun, însă, scripturile? Că, în Împărăţia Cerurilor, fiecare este judecat după cuvintele lui. Asta înseamnă că, acolo, săraci cu duhul nu sunt proştii lumii, că există destui proşti ai lumii, ce se cred înţelepţi, ci, proşti sunt cei care se cred proşti şi se declară astfel. De ce ar fi, însă, Împărăţia Cerurilor a lor şi de ce ar fi această condiţie, a sărăciei cu duhul autodeclamate, condiţie suficientă şi obligatorie a rămânerii în Împărăţia Cerurilor? Păi, ce este Împărăţia Cerurilor? Este Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este Dumnezeu? Este duh. Ce înseamnă duh? Înseamnă fantomă? Da, fantomă, adica ceva ce nu există, dar se manifestă, exprimându-se prin semne, fenomene sau cuvinte. Dacă se exprimă, înseamnă că vorbeşte, dacă vorbeşte, înseamnă că gândeşte. Deci, singura caracteristică manifestabilă şi măsurabilă a unui duh este gândirea. Atunci, aceasta înseamnă duh: gândire! Iar, dacă Împărăţia Cerurilor este împărăţia Duhului, iar împărăţia duhului este împărăţia gândirii, atunci Împărăţia Cerurilor este împărăţia gândirii, gândire care se află în capul nostru şi nu numai, ci în tot trupul nostru, sfârtecat de nervi, precum pământul este sfârtecat de rădăcinile unui copac. Înseamnă, că, Împărăţia Cerurilor, care este o împărăţie a gândirii, a raţiunii, se află înăuntrul nostru, adică exact acolo unde a localizat-o, cu două mii de ani în urmă, şi răstignitul nostru întru dreptate, Hristos – Mesia, Mesia – Adevărul.
Şi, întradevăr, cine nu ştie că, a te declara nesărac cu duhul şi ajuns la capătul adevarului, în condiţiile în care ştii că eşti limitat şi supus greşelii, înseamnă a te depărta de adevăr şi a cădea în minciună. Iar, a rămâne în minciună, este ca şi cum te-ai juca cu focul: mai devreme sau mai târziu, sigur te vei arde. Iată, de ce le-a spus Isus, cărturarilor şi fariseilor (aviz amatorilor) că, dacă nu s-ar declara ei înşişi văzători, atunci nu ar avea vină dar, spunând că văd, adică ştiu, sunt pasibili de pedeapsă şi de ajungerea în focul gheenei, foc în care nu-i trimite nimeni şi nu-i condamnă nici un Dumnezeu, dar dau singuri, ca nebunii, buzna în el, încercând să intre în Împărăţie pe larga poartă a adevărurilor general valabile şi a legilor, imperfecte şi încălcabile.
Deci, singura şansă de a pătrunde cu dreptul, adică pe uşă, şi a rămâne de-a pururi în palatul raţiunii pure, este să-ţi vezi, în orice moment, partea goală a paharului gândirii tale şi, să dai deoparte, din ochi, bârna înţelepciunii tale. Cât îi priveşte pe cei care au în ochi doar un pai de înţelepciune, care le întunecă vederea, dacă tu, care ai o bârnă de înţelepciune, nu eşti în stare să scapi de ea, ca să mergi mai departe în aflarea adevărului, cum ai vrea ca, cel cu doar un pai de înţelepciune, să fie capabil să şi-o scoată singur din ochi?!
Lăsaţii, deci, proştilor, pe înţelepţi, să vă dea afară din palatele lor, care tot vouă vă sunt sortite, la momentul potrivit, sau acceptaţi să staţi în coada mesei lor, până la momentul când va veni adevărul, să strălucească, o clipă, de la răsărit la apus, precum fulgerul răsare în ceruri şi apune sub pământ, şi atunci toată lumea va vedea, doar pentru o clipă, unde este fruntea şi unde este coada mesei. Dar, în clipa imediat următoare, se va face iarăși întuneric, până la următorul fulger şi următoarea furtună. Iar, dacă simpla conștiință a propriei voastre valori, în ciuda prostiei voastre (!), nu vă este de ajuns, atunci nu sunteţi destul de proşti şi nici destul de înţelepţi (adică temători de Dumnezeu, dar Dumnezeu înţeles ca perfecţiune a gândirii) şi chiar nu contează că vă îndreptaţi spre iad sau spre rai, că, oricum, tot la dracu o sa ajungeţi! Nu disperaţi, însă: ajunşi la dracu, vă veţi da seama cât sunteţi, şi aţi fost, de proşti şi, într-o clipită, în cea din urmă clipă, veţi fi preschimbaţi, vă veţi recăpăta aripile şi veţi ajunge, iarăşi, în Împărăţia Cerurilor.
Amin!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Tavy, folosesc a zecea și ultima postare, înainte de verdict, pentru a va răspunde. De ce? Pentru că meritați și pentru că consider răspunsul, pe care vi-l datorez, interesant.
Unde vă aflati, deci? In iad!
Nu ați înțeles, oare, că sărăcia cu duhul este doar o stare de moment, mai scurta chiar, decât clipa de glorie? Viata veșnica este ciclica: te înalți până în locul cel mai apropiat de Dumnezeu, locul lui Satan de dinainte de cădere, apoi, faci ceea ce a făcut și el: cazi! Cazi și te ridici, cazi și te ridici, încercând sa ajungi la măsura perfecțiunii lui Dumnezeu. Ciudat este, că perfecțiunea lui Dumnezeu este perfectibilă (că, ce Dumnezeu ar fi acela ce nu se poate depăși pe sine însuși?!). Deci, cât de mult te-ai înălța, prin smerire și sărăcie cu duhul dumnezeiască (nicidecum lumească), tot vei cădea. Dar, dacă te străduiești, vei reuși ca, fiecare cădere să fie mai sus decât înălțarea anterioara. Viata veșnică este, deci, o continuă înălțare, sărată cu tot atatea căderi. Dacă reușești, să nu te ia amețeala la gândul acesta, atunci poți sa treci, din moarte, direct la viată. Dacă nu, atunci dormi, dormi și dormi, până când stolul tău ajunge la înălțimea ta. Si, atunci, urci împreună cu el.
Deci, încă o data, în iad ești, domnule Tavy, și în iad sunt și eu, împreună cu domnia ta. Deci, ce mai contează destinul? Ce mai contează destinul când, oricât te-ai strădui, sărăcia cu duhul este la fel de greu de cucerit, precum prinderea unui peste cu mana? Ce mai contează destinul când, ai prieteni, dar nu te poți încrede în ei, pentru ca sunt oameni și, a te încrede în om, înseamnă blestem?
Iar haita nu am, că sunt un lup singuratic. Am doar niște vânători și ăia chiori sau prost țintitori. In plus, țara e plină de păduri cu uscături. De ia una foc, ma mut în alta.
Iar acum, de te-am încadrat bine, nu-mi datorezi nimic, ca mi-ai plătit deja: cu bucuria unei clipe, clipa când te-am cunoscut. Dar, a trecut deja și, acu, nu te mai (re)cunosc.
Sa fii! ce ești deja! |
|
|
|
Postat
de catre
Marian Tudorel Lazar la data de
2010-11-01 22:07:54 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Lupule... îţi meriţi haita, pardon, soarta!
nu te lăsa dus cu zăhărelul de beunutv!
tu eşti, prin deformaţie profesională, un adulter al noii specii umane, care, reformată fiind, merge mai departe...
fă paşi prin lumea necuvântătorilor,(după ştiinţa cocoleşitorilor) şi grizează-ţi ochii pentru...,
pentru mişcarea următătoare, verifică-ţi cutia poştală!
ai un prieten în mine, dacă, nu mai verşi verzi şi uscate,
pe pereţii lustruiţi de timpane bolnave.
Dacă nu ţii cont de ceea ce-ţi spun, ai numai o variantă,... să-ţi suporţi destinul.
p.s... asta ca o datorie a săracilor cu duhul, în împărăţia cerurilor..., pentru cei cu nenoroc, ca şi mine, la patron.
:))
p.s,
eu unde mă încadrez?
tavy |
|
|
|
Postat
de catre
Octavian Sergiu Ciurtin la data de
2010-11-01 20:11:48 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Tocmai respectul de sine imi cere sa nu raman, acolo unde nu sunt dorit. Dar, ca orice condamnat, inainte de sentinta definitiva, am dreptul la un ultim cuvant. De fapt, zece. Mai am vreo doua, dupa care, judecatorul va bate cu ciocanul in masa si va spune ceva, definitiv si irevocabil:
Sa fii iubit! |
|
|
|
Postat
de catre
Marian Tudorel Lazar la data de
2010-11-01 14:37:51 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Chestia asta cu respectul imi aduce aminte de o campanie foarte bine promovata: "Noi vrem respect!!!".
Marian, respectul se castiga cu greu si se pastreaza si mai greu. Eu zic sa incepi cu respectul de sine. Este primul pas, obligatoriu, in drumul spre respectul celorlalti.
Si inca ceva: prostia nu se bucura de respect niciodata si nicaieri in lume. |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Florian la data de
2010-11-01 14:04:51 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
V-ati fi asteptat ca, un text destinat desteptarii prostilor (iar primul dintre ei sunt eu !), sa fie creat intr-un mod savant? Daca as fi creat o poezie pentru copii, tot la fel mi-ati fi spus, ca nu este locul ei pe acest site? Nu am venit aici ca sa invat sa creez bijuterii literare pentru colectionari ci, ca sa invat sa scriu cat mai bine, pentru cei pentru care vreau sa scriu: prostii, necajitii, umilitii, incultii. Ati dori sa ma duc la ei, sa ma invete cum sa ma exprim cat mai bine? Ma indoiesc. Ei pot doar sa-mi spuna ce le place sau ce nu le place, nu pot sa-mi spuna de ce nu le place sau de ce nu inteleg, ori inteleg altceva decat am vrut sa spun.
Pe de alta parte, sa inteleg ca nimic, din cele de mai sus, nu are caracter de noutate pentru domnia voastra? Ati studiat scripturile si ati ajuns la aceeasi concluzie, la alta concluzie sau ati ajuns la concluzia ca nu se merita sa le cititi sau sa meditati la ceea ce spun ele?
Nu-mi neg prostia, nu mi-am negat-o si nu mi-o voi nega niciodata. Am cerut doar putin respect, iar respect nu inseamna sa judeci omul dupa haine sau dupa vorbe, ci sa-l tratezi ca pe un egal, indiferent de cat de rapciugos ar fi. Bineinteles ca, asta nu inseamna sa-i rabzi mojicia. Daca este mojic, loveste-l, cu vorba sau cu fapta. Dar, sa nu uiti ca, pana si animalul pe care vrei sa-l dresezi, il bati doar o clipa, in momentul cand a gresit, apoi iar ii dai apa, mancare si mangaiere, daca nu vrei sa se salbaticeasca de tot sau sa il omori. Nici oamenii nu fac exceptie, ca si ei se educa, o clipa cu bataia, cea mai mare parte cu vorba buna si caldura sufleteasca.
Amu, indiferent ce s-ar intampla, eu mi-am facut deja bagajele. Asa ca, nu cer nici educatie, nici mancare si nici mangaiere. Doar indraznesc sa afirm ca, respectandu-ma, asa cum sunt, va respectati, de fapt, pe voi insiva. Iar, daca reusiti sa ma respectati, in ciuda diferentei de cultura si educatie de care ma acuzati, voi avea de castigat, putin, eu, dar, mult mai mult, voi.
Sa fiti iubiti! |
|
|
|
Postat
de catre
Marian Tudorel Lazar la data de
2010-11-01 13:29:23 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Marian, nu va mai chinuiti in mod inutil. Pe Europeea activeaza autori inteligenti si maturi.
Nici nu stiu ce comentariu ar fi mai potrivit pentru textul de mai sus. Daca nu sunt dezarmante si induiosatoare, textele cu prosti sunt amuzante.
Mai astept pana cand veti ajunge la capitolul cu "hai la lupta cea mare, rob cu rob sa ne unim ..." |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Florian la data de
2010-11-01 12:57:12 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23969 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|