|
|
|
|
|
|
|
|
|
Iubirea de la timpul perfect |
|
|
Text
postat de
. solitaire |
|
|
nu vreau să te știu așa cum îmi știu toate diminețile
întinse în pervaz ca-ntr-un budoar
răsucindu-mi părul
șoptindu-mi cîte ceva
alunecînu-mi
tatonîndu-mi pieptul cu o suliță pînă cînd tresărirea va face click
și apoi să fie deja amiază
tu îmi povestești despre al tău trecut
nu știu cum se face că doar în amintirile tale ploile vin bulbuci
mereu explodînd în globule albe și roșii
iar eu îți povestesc despre azi
vecinul și-a aruncat visarea pe geam
i-am simțit căderea ca pe o înfrigurare cu brumă
o bucurie egoistă îmi învelise pielea
pasul cu o amplă piruetă
atunci în momentul acela atunci te doream atît de mult
pînă cînd
țopăiala din parc a celor doi părinți în extaz
și a copilului ce-și inventa mersul au făcut din mine un pian
mi-aș fi dorit în cel de-al doilea atunci să îți explic de ce fericirea
o simțeam ca pe un oraș părăsit
dar aud doar melodia în timp ce bătrînica de la colț o ține pe a ei
cu un glas ce toarce în stomac ca un fus de lînă
mă irită cumplit felul în care parcul și ciorile
și serile ni se așează pe prag tălmăcind
și cum aceeași parte a coapsei se tot dezvelește
încercînd să adune cu brațe subțiri în același așternut
ziua mea ca de copil
și ziua ta cu iz de papir
din care te dezbraci desfăcînd un sul ce nu se mai sfîrșește
ca o rolă de film și încă o rolă de film și încă o rolă de film
de fapt așa am și început
să ne iubim la timpul perfect înșirînd
să ne iubim la timpul perfect
să ne iubim
să ne
pînă cînd
seara a devenit o lungă șerpuire printre munții unde
dragostea se face cu ochii închiși și cu muzica tare
Create a MySpace Playlist at MixPod.com |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Evident...așa cum nici tu nu ai habar cine e Tania Ramon. Dar cine-s eu să te caut de fulgii poetici?â)parafrazînd pe-un Whitman din Autumnal Rivulets) |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2010-10-30 11:18:41 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Vorbele tale- `Nu știu cu cine vorbești...solitar printre poeme`. Iar eu vorbeam despre acel editor Iovan care stie el foarte bine ce mi-a facut/ comentat la acest poem in prima repostare. Dar cum tu nu stii cine e Iovan... sa o lasam asa. |
|
|
|
Postat
de catre
. solitaire la data de
2010-10-30 11:12:25 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Atipic. Comentam poezia, nimic mai mult. OH. |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2010-10-30 11:05:52 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ha ha ha. Tipic. Ok. Eu doar ti-am raspuns. |
|
|
|
Postat
de catre
. solitaire la data de
2010-10-30 10:48:52 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Nu știu cu cine vorbești...solitar printre poeme, eu mă îmi car povara fonemelor cum pot...eutherpe să te îndrume! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2010-10-30 10:45:42 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Adrian, multumesc. Nuanta arhaica e interpretabila, nu se vrea, evident. Mai mult s-a vrut o ironie- trecutul reprezentand nu fapte eroice ci erotice. :)
Dan, da, este o repostare. Iovan stie ce si cum.
Mersi. |
|
|
|
Postat
de catre
. solitaire la data de
2010-10-30 07:35:18 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Mult balast, mi se pare mie, lăsat pe marginea unor imagini bune, o senzație de deja-vue (de fapt sunt 100% că e o repostare-readaptare)agasant. Totuși sună fain unele cadențe, mai puțin ziua cu iz de papir(regățenii nici nu știu ce-i aia papir)și glasul care toarce-n stomac ca un fus de lînă.
Finalul și ultima strofă da, e mișto întors din condei. |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2010-10-29 23:38:51 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
încă una + alta observații: "atunci în momentul acela" - una ori alta, ambele nu prea merg. Și a doua: nu înțeleg nevoia inversiunii de aici: "al tău trecut". Aruncă o umbră arhaică, și nu cred că asta se dorește. |
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2010-10-29 19:00:09 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Asta cu "iubirea la timpul perfect" s-a tot spus. Textul, însă, are și părți bune - tropi inediți, o derulare coerentă și susținută a ideii. Aș mai amenda poetizarea de pe alocuri ]aș fi spus "lălăială", dar nu voi a te supăra](vers. 11/12/13...). Finalul - foarte feminin. Și bun. Și vot. Și salut! |
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2010-10-29 18:55:05 |
|
|