|
|
|
|
|
|
|
|
|
Apus |
|
|
Text
postat de
iuri iulian Lorincz |
|
|
Ți-aș cere să mă îmbrățișezi
ca și cum
ai face-o pentru ultima oară
știu
brațele tale
nu pot cuprinde
coloana inifinitului
sărutul s-ar propaga ca un ecou
prin gura peșterii mele
prelins pe-o stalactită
peste limba cuvintelor nerostite
te-aș striga
dar mi-e teamă
că aș trezi îngerii arcași
atunci ar trebui să-ți arăt
cât de frumos apune soarele meu
în marea ta albastră.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Radun, eu citesc destul (și pe net și consacrați, pe pc ori hârtie), și pot spune că rar, foarte rar, găsesc la cineva mai multe metafore în genitiv decât la tine, și mă refer aici la majoritatea textelor pe care le citesc.
"coloana infinitului/gura peșterii tale/limba cuvintelor".
Mai lasă-le, Radun, mai caută sugestie, fortă, imagine etc și-n alte procedee, că-ți sufoci orice text. |
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2010-10-24 19:27:32 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23961 |
|
|
Comentarii:
120088 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|