|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cu pașii prin sunătoarele ierbi |
|
|
Text
postat de
Somesanu Silviu |
|
|
Nu, nu mai spun nimic
în ochii adânci să se sape golul
și buzele să-ți respire seara
cu șoapte nespuse-n cuvinte,
rostogolite pe o pânză de întuneric.
Cu pașii prin sunătoarele ierbi
pe pajiști de nepamântene iubiri,
se surpă din cer semnele nopții
lacrimi nevăzute se sting,
în sunetul clopotului pe înalțimi.
E devreme pentru stele căzătoare
nu se ating de plopii de pe drum,
prin aer auzi cum flutură frunzele
drumul e lung și mut pentru noi,
pe carările întemnițate de vânturi.
Să nu pierdem murmurul de izvor
să culegem luna cu raze cu tot
s-o porti în căușul palmelor,
până la rascrucile cerului
unde vor poposi fluturii pe stele
nedezlipiți de lumină.
Noaptea-i clară și scurtă
acoperită-n mirosuri coapte de vară
la fântâna la care ne oprim
umple-mi iar inima cu descântec |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23961 |
|
|
Comentarii:
120088 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|