|
|
|
|
|
|
|
|
|
Semn al căderii în hău |
|
|
Text
postat de
Somesanu Silviu |
|
|
Se clatină stelele rănite
pe râuri de lacrimi,
ochii pamântului
mijind la orizont
sapă prin ceață tunel.
Prin păduri limbi de foc
alungă vietățile,
mistuie întunericul.
În dosul lunii
ravășiți de întrebări
îngerii stau la coadă,
să-și primească aripile de zbor.
Dedesupt norii își fac de cap
acoperind casele oamenilor
cu potop după potop,
să-i îmblânzească
cu foamea de lumină.
În turnuri bat clopotele,
întrebăm unde-i Dumnezeu?
nu-i mai simțim adevărul.
Cu atâta amar în suflet
nenorocirea cade în genunchi
cu miros putred, fetid,
soarele aruncă raze cârcotașe
peste umerii încovoiați,
semn al căderii în hău.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23961 |
|
|
Comentarii:
120088 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|