|
|
|
|
|
|
|
|
|
Acum când este prea târziu |
|
|
Text
postat de
Somesanu Silviu |
|
|
gândurile alunecau
pe ochi
pe buze și gât
se opreau pe sânii tăi înmuguriți
lumea îi privea mirată
doua movile crescute obraznic
pe neașteptate
egale și rotunde
nimeni nu-și amintea altceva
decât ritmul nevăzut al schimbării
plină de încredere
în fața încercărilor
ca o lumină în noapte
fără abajurul protector
ai orbit fluturii îndrăzneți
un vas cu miere
rămas descoperit pe masa flămânzilor
mândră
îți primeai liniștită
partea de admirație
ca o rație zilnică
care astâmpără pofta de zbor
aș fi putut oferi mai mult
dar erai plină de ifosele saltului peste trepte
cu genunchii juliți de porniri năravașe
prin gropile în asfalt ale lunii
acum când este prea târziu
împart cu tine drumul până la capăt
nu ne mai grăbim, mergem pe jos
să auzim cum pășește prin noi timpul
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|