|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cruh |
|
|
Text
postat de
Adrian A. Agheorghesei |
|
|
Orchestra aiurită s-a-mpleticit pe-alocuri,
S-o iau din loc, de-acuma, să stau de-acum pe loc...
Totuna-s amândouă când apele sunt focuri,
Când tot ce mai contează e-o talpă de noroc.
Sunt una cu orchestra, mă taie o vioară,
Îmi învelesc cascada cu un pian falsat,
Să fiu acel din urmă, acel de prima oară?
Răspuns mâncat de molii pe care le-am cântat.
În colțuri văruite, încheieturi julite,
Orchestră, roșu, nimeni, țărână ca un lac,
Eșarfă roz sub lustră, finalele ispite,
Doar eu rămas același nimica nu mai fac.
Pe frunte simt o pată de liliac, și-o glastră,
Învinuiri obscure, corole de cocori,
Perechi după perdele, minciuni de carne-albastră,
Iar lămpile stradale se sting în trecători.
De bezna sufocantă se-ascut jurări uitate,
Si-o siluetă rece mă bate-ncet pe spate...
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ce bine ca mai exista si poeti, AAA!
Cobori( intri, te strecori, vreau sa zic) in adancurile acelea pe care rara le indrasnim: ....Sunt una cu orchestra, ma taie o vioara,/ Imi invelesc cascada cu un pian falsat,".....
respecte*
Calvar |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2010-07-17 16:18:19 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23958 |
|
|
Comentarii:
120087 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|