PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
LEHAMITE MARE ÎN LAVRA SINILIE Text postat de Gheorghe Rechesan Să-nvârtoşi puterea Soarelui cel de viaţă dătător pre crug şi iacătă-ne în prag dă Cireşar ! Odată cu scuturarea florilor dă măr pădureţ şi ieşirea mieilor la păscut, să-nstăpîni şî lenea în Evropeea. Prozodierii cată mai degrabă pe sub catrinţe de mirene sau stau tolăniţi pe pajişti cu-un fir de otavă-ntre dinţi, visînd la muze nurlii, în loc să puie condeiul la treabă.Doar fratele Radu, cel greu încercat de duhul mucenicului Wiliam îşi duce crucea,căznind cu pana pre tălmăciri de soneturi englitereşti.Ba încaltea şi ucenicul Petrică, ăl cu stihuirea peltică, mai bîiguie cîte-o poezea nouă, da' cum toate-s pe-un calapod, ş-acela şontîcăit, cine să-l mai audă! Geaba trămise protosinghelul Ion ghiers dă aur o misivă meşteşugită, cum că cei fără trecut îs doar colb în calea vremilor, geaba moscalul cîrcotaş latunschi să oţărî că în lavră pîlpîie încă lumînarea aprinsă de sfintele Paşti, acu cînd se apropie Rusaliile, duhul inspiraţiunii tot nu se pogoară în schitul cu păreţi văcsuiţi siniliu, ş-o lehamite mare cît toată zăpuşeala Eghipetului se pogorî în creieri şi văduvi de orice izvodire măiastră minţile fîrtaţilor. Bunăoară, iacătă ce izvodiri fără har să-ntrupară în juma de lună prin schit! Vasilica, harnică cum o ştim, moare de grija porcului ce zace-n coteţ. Fratele Tavi se sumeţeşte-n liubov , tăind în voroave cu satîrul casapului, de ţi-e mai mare mila; mai bine s-ar milostivi să taie rîmătorul Vasilichii să ne-ndulcim şi noi la oleacă de şoric! Gelu, dac neaoş dîntr-al lui Burebista neam, coborîtor, călare pe cai de fum, îşi sfişchuie zadarnic sireapul ce tropăie trudnic şi n-ajunge nicăieri. Măicuţa Mariana stă zăvorîtă-n chilia ei şi scrie epistole ce nu se mai gată. Valeria bîiguie ceva de-un liubov ciudat din care nu pricepe nimeni nimica. Cristian, băietan altfel înzestrat şi simţitor în ale prozodiei, tot fugăre o hiară de mistreţ şi nu-l mai ajunge. Măicuţa Elena, de cînd să prăznui cu folos de praznicul împărătesc, mestecă buchiile cu osîrdie, doar-doar or face pui; aşa cum o ştim dă simţitoare, poate ne veseli cu oareşce prozodeli deşucheate şi scuipături de deochi; asta dacă n-o hi şi dumneai otînjită de ţepuşele pîrdalnicului de Cupidon, cela ce s-aţine cu arcu-i vrăjit şi bucile goale în calea cuconiţelor ruşinoase. Eugen, vrednicită calfă de zaraf, numără zilele cu osîrdie, ca pe arginţi,da' arginţii i-s calpi, iară Iuda nici că-l aude. Dănuţ, ucenic de grădinar răsădi o mlădiţă, o udă întruna,da' dînsa nu mai creşte şi nici nu-nfloreşte. Mai amarnic decît lenea, mă-ngrijează lipsa părintelui stareţ, cari nu-ş face răgaz să mai dea pîn schit, să vază de stenahoriile păstoriţilor săi, să-i mustre pre cei lainici, să-i domolească pre cei zăluzi, ori măcar să ne momească cu vreo năzdrăvănie noă, precum cea cu scoaterea unei bucoavne tipărite în care să scrie cei dăruiţi cu har! Treziţi-vă dară fîrtaţilor, stropiţi-vă pe obraz cu apă rece din puţul făcător de minuni şi purcedeţi la treabă pînă nu-şi aştern paingii pînzele pe condeiele şi bucoavnele voastre şi nu cuprinde mucegaiul lehămisirii toţi murii cei sinilii. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23952 Comentarii: 120073 Useri: 1426
ADMINISTRARE