PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
PÎRJOLIREA BUCOAVNELOR Text postat de Gheorghe Rechesan Într-o sfîntă zi de Vineri (cînd iasă prin lume şi colindă, bezmetice, duhurile prozodierilor care şi-au pus capăt zilelor )preacucernicul părinte Manuil purcese la sfat de taină cu arhidiaconii săi.Conciliul aista avea o pricină îngrijorătoare foarte pentru liniştea schitului: prea se-nmulţiseră scriiturile de tot felul, de împleau chiliile şi gemeau stălajele groase de cherestea sub greutatea hîrţoagelor: bucoavne, terfeloage, epistolare, zapise şi tot felul de cărţulii şi catastife cu stihuri; numa' epitalamurile cu soneturi erau cu miile ! Grija preasfinţiei sale era întemeiată aşadar, căci dacă nu purcedea la o dezlegare grabnică, era primejdie să se surpe zîdurile întregii lavre! După ce tăifăsuiră îndelung, pîn' la al treilea cîntat al cucoşilor, preînţeleptele feţe găsiră ieşire din ceastă încercare: trebuia să se scadă numărul scrierilor şi stihuirilor, iar ca să nu se işte gîlceavă între fraţii prozodieri din pricina întrebării ale cui şi care izvodiri de cuget să hie nimicite, stareţul hotărî ca fiteşcare dintre dînşii să aleagă, dintre dintre scriiturile lor, care să piară. Se-nnegurară bucherii de aşa veste năprasnică şi cîrcotiră, dar n-avură încotro... Se-ncinse dară, în ograda mănăstirii, un rug straşnic mai spăimos ca flăcările cele veşnice ale Gheenei şi toată suflarea schitului se adună să vază cum se ard bucoavnele. Dar, mare mirare pentru părintele Manuil,căci nici un fîrtat nu se arătă degrabă doritoriu să-şi jertfească stihuirile ! Într-un tîrziu, fratele Hristu, zîmbind într-o doară, olecuţă slugarnic, strîngîndu-şi terfeloagele la piept, se apropie şi lăsă să-i scape dintre deşte, un răvăşel în pojar; focul îl mistui pe dată, c-un fîsîit scurt de parcă ar hi fost o stuchire a vreunui duh poznaş. Ucenicul se uită apoi trufaş în juru-i, de parcă nu'ş ce falnică ispravă ar hi săvîrşît. "Iudă! bodogăni aspru fratele Ioan, ne-ndemni să ne ardem izvodirile cele mai de preţ ale cujetului nost', născute din greu atîta amar de vreme şi tu dai pildă cu o buca' de pergament, mai puţîntel decît ăla de-şi aprinde Belzebut lula,în Iad !" "Iaste un fariseu ş-un ticăit! mîrîiră ş-alte glasuri din soborul fraţilor,îi dă mîna să prăpădeasc-un nimic că scris-a destule..." Şi, de n-ar hi fost straşnicii arhidiaconi de faţă, să-i ogoiască, fratele Hristache ar hi loat dînsul calea pildei sale făţarnice, în locul bucoavnelor. Focul fost-a stins degrabă, şi stihuirile rămasără întregi, poate oleacă afumate pe la colţuri, de le rămase ca o pecete, buhul că ar hi de preţ,ca scăpate de pîrjolire. Tainică şi năstruşnică-i şi hirea omenească, căci dupe ce se isprăvi toată pătărania, care mai de care dintre fraţii prozodieri se bătea cu pumnii-n chiept, că şi-ar hi jărtfit cu bucurie scrierile, numa' s-aducă pacea în Evropeea! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23952 Comentarii: 120073 Useri: 1426
ADMINISTRARE