|
|
|
|
|
|
|
|
|
Afrodisiac |
|
|
Text
postat de
Label Black |
|
|
Pe Rebecca am intalnit-o intamplator, pe o straduta umbroasa din spatele Casei de Cultura, in timpul unei manifestatii gay. Acea parade avusese darul sa fie anuntata cu cateva zile inainte la televiziunea la care lucram, drept pentru care nu voiam sa o ratez pentru nimic in lume. Mi se parea un lucru extraordinar sa vad barbati tinandu-se de mana, sarutandu-se si promovandu-si bolnavele inclinatii sexuale. Era un amurg fierbinte de iulie,iar cerul senin de un pur albastru deschis se reflecta peste oras precum peste ocean. Ma simteam coplesit de emotii, imi era greu sa cred ca fusesem in stare sa vin si sa privesc, chiar daca de la distanta, fanatismul barbatilor-femela. Unii dintre ei se manifestau prin pancarte, care mai de care mai ironice si mai stangace. Doi blonzi patrunsi de freamatul, murmurul si curajul pe care le simtisera atunci cand tot mai multi simpatizanti ai aceluiasi curent nenorocit isi faceau aparitia, transmiteau cu indarjire mesajul: NU VA PUNETI CU NOI!!!
Era o lume nebuna. De la balcoane, duduile priveau cu resemnarea invinsului decaderea unei lumi. Lumea lor. Unele dintre ele urlau, injurau si participau la desfrau fara nici un fel de teama, invocand religia contra pacatului fara iertare pe care satanistii spuneau ele l-au adus in Constanta. Atunci am inteles pentru intaia oara spiritul de turma, de haita turbata care tine cu dintii de ceva pe care si-l doreste. Oricata dreptate aveau doamnele care scuipau de la inaltime, ceva mai presus de ele le colinda imprejurimile.Sunetul libertatii. Intelegeam atunci ca sufletul este liber sa-si conduca trupul catre orice lucru l-ar putea face fericit. Si era un sentiment delicios
Parfumul Constantei. Nu-l mai simtisem niciodata atat de patrunzator, de limpede. Ma retrasesem pe o scara inalta de unde sa privesc cum astrul se amesteca in ziduri si naste culori rare. Un lux aproape fatal caci acolo era Rebecca, sprijinita de o bara de metal argintie. Neglijam amanuntul, gandindu-ma in continuare la bestialitatea propusa de toti cei din jurul meu. Cautam cu ambitie sa inventez un cuvant prin care sa pot inchega acea multime intr-un intreg domestic, personalizat. Curve masculine, fatalai, poponari, bulangii sau pitipoance cocalarizate erau arhicunoscute, uzate si lipsite de farmec. N-am inventat nici un cuvant, dar am gasit unul simplu, care mi-a linistit fiinta si m-a amortit pentru cateva secunde, redandu-mi fastul regal pe care orasul il dogora in apropierea marii. Balcoanele au devenit din nou iluminate, iar doamnele de casa, femeile care aruncasera cu rosii si hartie igienica mai devreme, chiar si cele trecute de varsta comoda a primei tinereti mi se pareau cele mai frumoase femei din lume. M-am regasit impunator, cuceritor si usor ca un fulg. As fi putut sa planez deasupra cetelor de homosexuali fara nici un fel de aripa, ca un vultur experimentat.
I-am numit: largi. Ma simteam surazand fara puterea mea taman datorita puterii acelui cuvant. Largii iesisera in lume sa-si ceara drepturile ca o societate primitiva, subjugata si sufocata de un sistem in ale carui granite spiritul lor n-avea nici un Dumnezeu. Acele creaturi se domoleau cu fiecare clipa, deveneau mult prea pasnice, linistite. Pancartele fusesera stranse si inchise in dubele mari si negre, parcate in fata la Saguna ca tancuri funebre gata sa conduca pe ultimul drum victimele unui grav accident aerian.
- Aveti o tigara? Am auzit un glas melodios. Asocierea aceea, acea dezmierdare incitanta cersind o tigara imi dadea senzatia ca pana si o privighetoare poate cotcodaci.
Cum era posibil ca acea fiinta savuroasa, acel trup construit la limita perfectiunii de o unealta care poate fi inteleasa ca mana lui Dumnezeu sa cada din tronul ei sidefat si sa se preteze la un gest atat de vulgar? Sa-i ceri unui barbat strain o tigara intr-un timp in care in jurul tau acvariul risca sa se sparga este nu numai o chestie nesabuita, ci si stanjenitoare si obraznica. Totusi mi-a placut curajul, vibratia fiecarei litere aruncate deo gura atat de mica, pentru ca Rebecca nu avea mai mult de 16 ani. Ce pofta tembela iti poate produce un trup atat de fraged, un mister despre care ai impresia ca poate fi elucidat doar peste cativa ani. Fireste, e doar impresia, astazi fetele ca Rebecca sunt initiate imediat ce termina stagiul gimnazial de catre colegi de-ai lor mai mari, deja initiati in chemarea rapida a berzelor.
Rebecca era imbracata in totalitate de Adidas, avea un tricou dintr-un material usor, de culoare portocalie care-i acoperea sanii abia inmuguriti, dar incredibil de bine slefuiti, o pereche de pantaloni trei sferturi albi ca marmura si pantofi sport in acelasi orange cuminte si viu. Imi dadea senzatia ca lucreaza la o promotie sau face un fel de reclama la produsele acestei firme. I-am intins pachetul cu mana dreapta, ridicand cortina neagra si am lasat-o sa extraga un Dunhill. Degetele i s-au mulat pe tigara ca o ultima piesa integrata intr-un lego. Bineinteles, i-am intins si un foc dar mi-a facut un semn discret sa ma opresc: nu e nevoie, are.
Ce sculptor reusise oare, cu atata dibacie, sa dea nastere acelei stralucitoare figurine de ceara? Simteam cum viata mi se pierde in cladestinitate, iar veleitatile mele erotice, tot mai puternice, aveau sa sfarseasca in ghearele hidoase ale unei dame de cartier
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
La ce folos ca patria sa-mi las?
In urma - pentru alte zari
Picioarele m-ar trage spre plimbari
Dar inima si gandul spre impas..
Label Black, observi? Parca poezia iti este mai bine decat proza. Nu crezi?
Desi acest fragment de proza are in substanta lui o mare cantitate de carne, desi inentia ta a fost absolut onesta, parca tot mai bine iti ies poemele |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Florian la data de
2010-07-08 18:18:19 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Răzvan,
chiar dacă (zic eu) ai făcut progrese în ceea ce privește proza, ramîi în continuare tributar unei anume superficialități în exprimare. Cu riscul de a declanșa o nouă polemică neprincipială (risc pe care mi-l asum conștient), îmi voi lua permisiunea de a detalia. Cred că unul din scopurile postarii unui text în acest spațiu este și acela de a afla care sunt reacțiile cititorilor.
Așadar:
Mi se parea un lucru extraordinar sa vad barbati tinandu-se de mana, sarutandu-se si promovandu-si bolnavele inclinatii sexuale.
Mi se părea un lucru extraordinar sa vad barbati tinandu-se de mana, sarutandu-se relevă, după mine, existența unui sentiment de plăcere, de bucurie, de satisfacție la vederea unui lucru frumos, care are darul de a te încînta. Vine apoi partea a doua, promovîndu-și bolnavele înclinații sexuale, care este (iarăși, părerea mea) în totală disonanță cu semnificația acelui lucru extraordinar.
Era un amurg fierbinte de iulie,iar cerul senin de un pur albastru deschis se reflecta peste oras precum peste ocean Ușor forțată ideea, atît în conținutul ei, cît și în formulare. Inversația pur albastru deschis nu e cea mai fericită. Acel precum peste ocean este extrem de prozaic prin arhaismul formei. Iar oceanul evocat este ca o nucă în perete. Nepotrivit.
Unii dintre ei se manifestau prin pancarte, care mai de care mai ironice si mai stangace. Stîngăcie exclude, cred eu, existența ironiei, ironia presupunînd stăpînirea inteligentă a mijloacelor de exprimare. O propoziție, o afirmație, o lozincă, nu poate fi, în același timp, și stîngace, și ironică. Nici formularea se manifestau prin pancarte nu este la adăpost de critică.
Mai jos, două afirmații care, nesusținute de o analiză introspectivă, mă determină să nu cred în niciuna dintre ele, mai mult, să am serioase dubii cu privire la capacitatea de a-mi transmite ceva despre personajul principal. Nu există nicio urmă de luptă interioară, sau măcar de nedumerire, cu privire la cele două sentimente contradictorii care îl animă în raport cu ceea ce vede. Pe de o parte, curentul de opinie pe care manifestația încearcă să-l facă cunoscut lumii este un curent nenorocit, de unde deduc sila, dezgustul personajului principal față de obiectul unor asemenea manifestări, pe de altă parte același personaj are sentimentul delicios atunci cînd aude sunetul libertății, sunet care îl face să înțeleagă, cu bucurie (în totală opoziție cu sila anterioară) ca sufletul este liber sa-si conduca trupul catre orice lucru l-ar putea face fericit
Ma retrasesem pe o scara inalta de unde sa privesc cum astrul se amesteca in ziduri si naste culori rare. Un lux aproape fatal caci acolo era Rebecca, sprijinita de o bara de metal argintie De ce aproape fatal? Tu îmi vei spune că asta va rezulta din economia a ceea ce urmează să se întîmple. Eu voi spune că e forțat, dacă nu chiar gratuit.
N-am inventat nici un cuvant, dar am gasit unul simplu, care mi-a linistit fiinta si m-a amortit pentru cateva secunde, redandu-mi fastul regal pe care orasul il dogora in apropierea marii... ... I-am numit: largi. Hm... Ce conținut va fi avînd cuvîntul ăsta, ce revelație zace îngropată în el, încît să liniștească ființa personajului? Apoi, fastul regal pe care îl dogora orașul m-a descumpănit de tot.
- Aveti o tigara? Am auzit un glas melodios. Asocierea aceea, acea dezmierdare incitanta cersind o tigara imi dadea senzatia ca pana si o privighetoare poate cotcodaci. Mă rog... Cotcodăceala asta, sau referirea la ea, putea lipsi. Comparație nereușită, asta pentru ca să nu spun mai mult.
Sa-i ceri unui barbat strain o tigara intr-un timp in care in jurul tau acvariul risca sa se sparga este nu numai o chestie nesabuita, ci si stanjenitoare si obraznica. Care acvariu? Și de ce să se spargă? Metaforă forțată. Prea forțată. Și prea fără legătură în text.
astazi fetele ca Rebecca sunt initiate imediat ce termina stagiul gimnazial de catre colegi de-ai lor mai mari, deja initiati in chemarea rapida a berzelor. Cu berzele ai nimerit-o mai ceva decît cu cotcodăceala și cu acvariul. Zic eu că nu-și au locul aici. Absolut nefericită formularea.
Simteam cum viata mi se pierde in cladestinitate, iar veleitatile mele erotice, tot mai puternice, aveau sa sfarseasca in ghearele hidoase ale unei dame de cartier
Și textul se pierde. În aceeași obscură (ca înțeles) clandestinitate în care se pierde viața personajului. Voiam să adaug ceva despre veleitățile de romancier, dar nu vreau să fiu rău. Sincer.
Despre comentariul de despărțire nu vreau să spun decît că mi-a stors un zîmbet de înțelegere. Ușor infatuat, usor narcisist (tot suntem la tema AFRODISIAC) dar poate că așa îi stă bine unui romancier în devenire.
Zic io că, dacă ai de gînd să rămîi, e bine. Dacă nu, nu. Dar să aștepți să-ți trimită domnul Corbu un mail în care să sublinieze avantajele pe care le-ar trage atelierul de pe urma rămînerii tale doar pentru ca să mai meditezi asupra intenției de a-ți lua zborul, mi se pare cam mult.
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2010-07-08 13:47:23 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Probabil v-ati dat seama: este un mic pasaj dintr-un intreg. O unghie dintr-un roman la care lucrez de ceva timp. Voiam sa divulg... Nu va este strain nici faptul ca n-am mai aparut de multa vreme pe aici. Lasand la o parte rautatile, am cedat in favoarea unor oameni care, cu siguranta, nu meritau. Sper sa le fie mai bine!
Cu alte cuvinte, acesta este ultimul meu text postat pe Europeea de care ma despart cu bratele deschise. A venit vremea. Le cer scuze tuturor celor pe care i-am atins in vreun fel. N-a fost intentie. Sa fiti iubiti!
Nu stiu daca exista posibilitatea de a reveni in acest mediu. Cat timp am stat alaturi m-am obisnuit cu singuratatea mai mult decat m-as obisnui cu o femeie frumoasa. Totusi, daca domnul Corbu considera ca prezenta mea aici merita atentie - il rog sa-mi scrie acest lucru in e-mail si voi medita asupra lui.
Aveti grija, dragilor. Radule, te salut special!
Bun ramas!!! |
|
|
|
Postat
de catre
Label Black la data de
2010-07-08 11:33:26 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23959 |
|
|
Comentarii:
120087 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|