PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
SCARA PĂRINTELUI EMANUIL Text postat de Gheorghe Rechesan Înmulţindu-se peste măsură fraţii şi surorile întru prozodie în lavra Evropeii, sporiră peste poate şi vrajbele pizmaşe dintre bucheri, de ziceai că eşti într-un mitoc de hiare, nu în lăcaşul sfînt al Cuvîntului!De-atîta zbucium şi sfade, stăteau să crape murii cei spoiţi cu vînăt şi să bulzească-n lume toate năzbîtiile, mai abitir ca solomoniile din lădoaia Pandorii... Văzîndu-se supus la o aşa de trudnică cumpănă, preacuviosul stareţ iscodi un şiretlic, să mai domolească zurbagii.Cum nici un fel de canoane, ca cela de a copia de trei ori la rînd, din terfeloaga lui Omer, toate cântările Iliadei, nu-i mai potolea, părintele Emanuil născoci o parascovenie de i s-a dus buhul. Năimi nişte meşteri lemnari şi înălţă, în mijlocul ogrăzii, o piramidă, adică o moghilă, taman ca cele din Eghipet, atît că nu din piatră, ci din stejar zdravăn.Tocmeala aiasta avea o chichiţă, fiindcă pe păretele înclinat era o scară ce ducea pînă-n vîrf. Cînd trebşoara fu isprăvită, preacuviosul chemă la dînsul pe toţi prozodierii ca să curme gîlceava. Părinteşte, îi îndrumă să urce scara, iar ăi de-or ajunge primii, vor fi căftăniţi ca poheţi adevăraţi şi li s-a scrie numele cu buchii de aur pre piramidoi. Prea slabe mi-s puterile condeiului, să pot zugrăvi aievea ce s-a petrecut atuncea! Călcîndu-se pe picere, îmbrîncindu-se şi rupîndu-şi straiele, stihuitorii prinseră a se aburca, care mai de care, silindu-se să ajungă în vîrf! Cum de urca vreunul cîţiva fuştei, se răpezeau ăilalţi şi’l trăgeau gios. Ăl de se dovedea mai norocos şi ajungea în bagdadie, numa' ce se prăvălea în gol, căci pîrdalnica alcătuire avea numa’ un părete, fără sprijoană şi-şi zdrobea ciolanele, picînd de la vreo doisprăzece stînjeni. .În vremea asta, părintele Emanuil îşi rîdea în barbă, văzîndu-i cum se canoneau, de ziceai că-s urieşii ce clădit-au Pelionul peste Ossa, s-ajungă în ceriuri... Iară cînd sleiţi de vlagă, rămaseră ca peştii-n juvelnic, trimise slugile de-i ridicară şi-i duseră în chiliile lor.Aicea pusă de le ferecară fălcile cu cîte-un căluş şi le prinsă cu de'a sila, cîte-un condei în deşte, dîndu-le pildă şi canon fără sminteală să scrie rodnic şi nu doar să vorovească în dodii şi bîrfeli! .................................................. Astă istorisire, am scris-o Io,Gheorghe ot Recaş, hronicar în schitul Evropeii,în leat doă mii şi cevaşilea dupe Hristos. Iară cine n-a crede,să purceadă a cerceta cu ochii săi! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23952 Comentarii: 120073 Useri: 1426
ADMINISTRARE