|
|
|
|
|
|
|
|
|
Tardiv |
|
|
Text
postat de
Adrian A. Agheorghesei |
|
|
Sculptez de-acum icoane întoarse spre perete,
Un var uscat, albastru, ma-neacă în tumult,
De-a latul meu se plimbă mascate siluete,
Îmi sunt de-ajuns în mine, ori poate chiar prea mult;
Pâș, pâș
aud în spate, mi-e umbra făr lumină,
Sub versuri cod de bare, pe ochi arginții morți,
De noi nu mai întreabă nici ștreangul de morfină,
Iar eu mă știu mai bine cu cât mă uită toți.
Balauri Winston, vise în zaț instant, și file,
Mărfare intercity pe șinele de os,
Răvașele datate, ștergându-se-ntre ele,
Am și uitat tăcerea, d-apoi să scriu frumos
Pe ochii vremii, culcă monede întomnate
Acest simptom nostalgic uitat întredeschis,
De-acuma, epitafuri sculptez pe voci trădate,
Și-apoi, nimic o umbră ce-a traversat un vis.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
No, dacă Matricea prozodiei incumbă, sine die, o logică a textului poetic, prin aspectul clasicizant, refuz și eu. Cu atît mai mult cu cît incumbă sine die.
Deus ex machina
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2010-07-01 22:49:02 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
D-le Cristescu,
...Mulțumesc de comentariu, în primul rând. Textul are, evident, lacune. Voi încerca să mai cârpesc din ele, începând cu acel "îneacă cu".
Ioan Jorz,
...E dreptul tău să refuzi. :). No problem. |
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2010-07-01 22:33:01 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mie, expresiile de genul: "ma-neacă cu tumult" - îmi "îneacă" orice fel de "apetență" pentru un discurs, doar, liricizant! Matricea prozodiei incumbă, sine die, o logică a textului poetic, prin aspectul clasicizant. Or, cum orice fel de logică, fie ea și meta-poetică, este alungată de "înecarea cu tumult", refuz, "poeticalmente", un astfel de text - ca fiind unul poetic!
Ioan J |
|
|
|
Postat
de catre
Ioan Jorz la data de
2010-07-01 22:14:01 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Frumos însă cu mici imperfecțiuni.
Mă-neacă cu
mi-e umbra făr lumină
Rima imperfectă: și file/ele
umbră versul 5
umbră ultimul vers
De remarcat:
Îmi sunt de-ajuns în mine, ori poate chiar prea mult;
De noi nu mai întreabă nici ștreangul de morfină,
Iar eu mă știu mai bine cu cât mă uită toți.
Răvașele datate, ștergându-se-ntre ele,
Am și uitat tăcerea, d-apoi să scriu frumos
Pe ochii vremii, culcă monede întomnate
Acest simptom nostalgic uitat întredeschis,
De-acuma, epitafuri sculptez pe voci trădate,
Și-apoi, nimic o umbră ce-a traversat un vis.
Pe ansamblu un poem original cu formulări șocante și conotații filosofice. O mică bijuterie poematică.
În viziunea mea, imperfecțiunile ar putea fi eliminate ca mai jos. Ori altfel.
"Sculptez de-acum icoane întoarse spre perete,
Un var uscat, albastru, ma-neacă în tumult,
De-a latul meu se plimbă mascate siluete,
Îmi sunt de-ajuns în mine, ori poate chiar prea mult;
Pâș, pâș
m-aud în spate, umbră fără lumină,
Sub versuri cod de bare, pe ochi arginții morți,
De noi nu mai întreabă nici ștreangul de morfină,
Iar eu mă știu mai bine cu cât mă uită toți.
Balauri Winston, vise în zaț instant de stele,
Mărfare intercity pe șinele de os,
Răvașele datate, ștergându-se-ntre ele,
Am și uitat tăcerea, d-apoi să scriu frumos
Pe ochii vremii, culcă monede întomnate
Acest simptom nostalgic uitat întredeschis,
De-acuma, epitafuri sculptez pe voci trădate,
Și-apoi, nimic o dâră ce-a traversat un vis."
Și mai cred că "Tardiv" este prețios. "Târziu" mi s-ar părea mai potrivit.
|
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2010-07-01 21:30:44 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23957 |
|
|
Comentarii:
120086 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|