PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Lăcrămiţa Text postat de Elena Munteanu M-am tot gândit cum, Doamne iarta-mă, să-mi încep povestirea. Acum mă uit cu disperare la pagina asta albă de word. (Nu săriţi! Dacă nu avem pâine în casă, şi nici bani de, e bună şi tautologia, la vreme de criză, pentru unii, şi de Filipine, pentru alţii). Şi, iaca, mi-a venit o idee, când mă aşteptam mai puţin la asta! Mi-am amintit cum îmi zicea mătuşa Floarea, (plecată de ceva vreme să se certe cu sfinţii, că se cam plictisise să îl boscorodească pe moşu’miu): „Ia, spuni-mi, nepoatî, aşa, pi de-a dreptu’, nu-i aşa cî-s o fimei frumoasî?” Norocul meu că moşu’ Sile era mereu pe fază: „Fimeia me? Sî nu-i treacî niminea pi dinainti cât îi di frumoasî şî di dişteaptî!” Şi aşa şi făceam: nu-i treceam pe dinainte, ca să nu visez urât şi să îi dau de lucru mamei care trebuia să mă trezească uşurel, să nu-mi sperii surorile cu strigătele mele: „Lasă-mă! Lasă-mă! Eşti frumoasă! Eşti frumoasă!” Aşa o să vă povestesc şi eu: „pi de-a dreptu’ ”. Într-un sat, stătea o fată şatenă, pe vremea când era copilă, şi blondă, de când prietena ei, Violeta, îşi deschisese un coafor pe o hudicioară care duce înspre malul Siretului. Şi Lăcrămioara, cum o chema pe fata asta, alintată de maică-sa „Lăcrămiţa”, când stătea, apoi stătea, nu se încurca. Avea „vechime” în munca asta cu statul. Tocmai se pregătea să se culce, obosită tare de atâta stat, când îi trecu prin mintea acoperită cu zulufi de culoarea mierii o idee. Una genială, ceva care era demn de aşezat între descoperirea roţii şi cea a becului. Ar fi fost o mare imprudenţă să o întrebi cum au apărut roata şi becul. Te-ai fi ales cu un răspuns care nu ar fi lăsat loc de îndoială: „De la fabrică!” Spuneţi şi voi dacă nu are dreptate fata! Am „scanat”, pentru voi, ideea Lăcrămiţei: „Fată, nu se mai poate! Tre’ să fac ceva şi să scap de satul asta nenorocit! Nu e de mine! Auzi! O singură discotecă şi aceea tocmai la mama ciorilor! Ăsta-i sat? Ia, să mă gândesc cum să fac!” Pentru Lăcrămiţa, treaba asta cu gânditul era mai grea decât cea cu statul, e clar. Dar ce era să facă? De voie, de nevoie, s-a pus pe gândit. Bine că era linişte în casă! Maică-sa, Saveta, plecase de dimineaţă de acasă. Se îmbrăcase frumos, îşi pusese pestelca nouă şi barizul cu franjuri şi se dusese să se cinstească cu o cinzeacă la crâşma la Rânjâtu’. Saveta nu făcuse şcoală. Zicea că şcoala era lângă cimitir, şi cum ea se temea de morţi, nu s-a apropiat nici de cimitir, nici de şcoală. De aceea, ea nu ştia să numere decât până la cinci. Vă spun asta ca să ştiţi că de la a cincea cinzeacă în sus se lăsa păgubaşă să le mai numere. Lasă, că venea bărbatu’său, Titi, să o ajute cu număratul. Să ne întoarcem la Lăcrămiţa! Biata de ea! După vreo trei ceasuri de frământat mintea, îşi aduse aminte că taică-său avea un neam la Bucureşti, parlamentar. Auzise ea că ăsta, parlamentaru’, avea case peste case, maşini multe, care mai de care mai arătoasă şi o barcă de-aceea mare. Oricât voia Lăcrămiţa să zică „iaht”, nu putea şi pace bună. Uite, „barcă” e mai uşor de zis decât „iaht”, nu vi se pare şi vouă? Ce bine că aveau un neam parlamentar! Şi încă neam de aproape: bunicul lu’ parlamentaru’ şi cu bunicul Lăcrămiţei erau veri de-al patrulea. O să vă mai scriu despre cum s-a făcut, până la urmă, Lăcrămiţa cocoană de Bucureşti, numai dacă v-a plăcut ce v-am tot povestit „pi de-a dreptu’ ”. Ştiu că acum dormiţi şi mă bucur că nu vă pândeşte indigestia. De la ce să o facem? De la pâine cu ceai? De atâta ne mai rămâne, după ce facem gimnastica chinezească (aici se potriveşte cacofonia) a mâinii când întindem bani la ghişee, pentru facturi. Să fiţi sănătoşi, că nici de spital nu avem bani! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Vă mulţumesc mult pentru urări, dragii mei! Să fie şi la voi! Cu drag, Elena   Postat de catre Elena Munteanu la data de 2010-05-25 21:15:12               La multi ani, Elena Munteanu! Mi-a placut „pi de-a dreptu’”, ca sa zic ashe:)) Pe cand urmatoarea povestire?   Postat de catre Dan Marcu la data de 2010-05-21 18:31:32               La Multi Ani, Elena, cu sanatate si bucurii! Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2010-05-21 18:03:59 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               subscriu. tie, si celor de departe...   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-05-21 15:20:25               LA MULTI ANI ELENA ! si multa sanatate ! Drag, Valeriu   Postat de catre Valeriu Cercel la data de 2010-05-21 15:13:45               la multi ani, Elena! Multa sanatate si tot ce iti doresti!   Postat de catre Vasilica Ilie la data de 2010-05-21 13:01:33               La multi ani, Elena. Din suflet, cu toata dragostea, iti urez multa sanatate si o primavara senina.   Postat de catre - ipocrizie la data de 2010-05-21 11:58:04	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120078 Useri: 1426
ADMINISTRARE