|
|
|
|
|
|
|
|
|
Lumini |
|
|
Text
postat de
Ana Sofian |
|
|
Lumina zămislită în plângeri
nu are capete
oamenii-s alunecări de rază
prin desiș de ani
viața lor devine licăr
iar umbrele se aștern în noapte
pentru a da valoare zilei din noi
Lumina născută din zâmbet
nu e legată la ochi
ea gângurește în ochii de prunc
strigă în glas de tânăr
și dansează în trup de adult
abia spre apus
caută eșarfe de înserare
strecurându-se ușor printre umbre
Eu sunt lumina dimineților tale
tu ești lumina înserărilor mele
de aceea ne întâlnim
într-un colț de fereastră târzie
unde sărutul e zbor
și cântecul pasăre
restul e doar infinit! |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23961 |
|
|
Comentarii:
120088 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|