|
|
|
|
|
|
|
|
|
regret |
|
|
Text
postat de
adrian paparuz |
|
|
regret
ți-aș fi putut dărui cuvintele așteptate
în fiecare dimineață
te-aș fi privit în ochii adânci ca două fântâni albastre
și aș fi râs
sărutându-ți trupul până la rădăcini
te-aș fi mângâiat apoi pe fiecare amintire
pe fiecare lacrimă
și te-aș fi învelit în fiecare noapte
cu liniștea lunii
mi-aș fi dorit să te sculptez cu mâinile goale
din toate pietrele
să te crucific pe inima mea în fiecare rugă
până la sfârșit
sau până la început
iartă-mă doar
că nu ți-am putut dărui decât singurătatea
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"te-aș fi mângâiat apoi pe fiecare amintire
pe fiecare lacrimă
și te-aș fi învelit în fiecare noapte
cu liniștea lunii"...
minunat.
valentina
|
|
|
|
Postat
de catre
valentina becart bisog la data de
2010-05-12 21:41:08 |
|
|