|
|
|
|
|
|
|
|
|
Fantezie |
|
|
Text
postat de
Andrei Ghejan |
|
|
Am 50 de ani și stau în gazdă. Rușinos, dar în fine... nu mai contează. Am pierdut tot din cauza crizei și știu că sunt prea obosit să o mai iau de la început. Consolat doar parțial, am rămas totuși românul care se respectă cu ce i-a mai rămas: o demnitate aproape iluzorie. Spun iluzorie, pentru că practic există numai în mintea mea. Nu mai are cine să o vadă. Fosta mea familie s-a volatilizat undeva într-un spațiu al stabilității pe care eu, unul, nu am mai putut să-l ofer. Trădători, dar îi înțeleg, e și vina mea. Cred că m-au și uitat. Nici mobil nu mai am și chiar dacă aș avea, la ce mi-ar folosi? Socializarea mea se rezumă la memorii. Semnele se traduc prin indiferența translucidă, mai exact nepăsarea din jur. Nici n-ar putea fi altfel. Fiecare de fapt e preocupat doar de propria subzistență, iar problemele nu lipsesc nicăieri. N-ai cui să te plângi, iar scâncetul nu poate fi decât unul surd. Pe undeva, nici n-aș avea de ce s-o fac. Sunt produsul propriei neputințe, un întors din drum la statutul de câine vagabond versus o stradă mult prea rapid circulată, căruia numai instinctul îi spune să nu se aventureze să o treacă în căutare de resturi. Rămâne doar un spațiu strâmt, sufocant, o canapea ruptă, un geam mic și o tastatură aruncată găsită întâmplător, inutilă de altfel.
Gazda mea e un el. Mai tânăr decât mine, e categoric un luptător, destul de dur se pare, pentru că nu se lasă doborât. Din cele trei camere pe care încă le are, mi-a închiriat-o pe mai nimic pe cea mai mică, nu dintr-un sentiment de milă, ci pentru că fiecare bănuț a ajuns să conteze și în lipsa cererii, a luat ce i s-a oferit, deși m-a privit cu suspiciune încă de la început. Mi-a impus tot felul de restricții în casă, asigurându-mă că dacă o singură dată nu le respect all inclusive, în secunda doi sunt eject și fără garanția depozit care, cred, l-a tentat cel mai mult. Cu fiisa, Alex de numai 16 ani, cea de-a treia co-locatară, se poartă ca un zbir. E frumoasă și isteață foc puștoaica. O bomboană. Mi-e destul de neclară relația lor. Cel puțin el, sub impulsul autorității, nu o tratează deloc ca pe o fiică, ci mai degrabă ca pe o servitoare ce trebuie ținută din scurt, cu un program extrem de strict și la dispoziția lui. Săraca Alex, e veșnic tristă și speriată, pentru că periodic o și altoiește, cu, sau fără motiv. Nu sunt martor la astfel de scene. Doar aud din cămăruța mea lătratul lui premergător bufniturilor înfundate și după, plânsul ei înăbușit. Ce pot să fac? N-am dreptul să mă bag, iar singura ocazie pe care am avut-o să stau de vorbă cu el a fost un dezastru total, soldându-se accidental doar cu cartonașul galben, pentru că în furia lui greșise buzunarul. A ținut însă să-mi precizeze: la următorul fault: out!. Cam asta e tot ce face el: arbitrează tot, chiar și meciurile deja arbitrate la televizorul la care numai el are acces, unde stă tolănit toată ziulica și noaptea butonând din fotoliul dezlânat o telecomandă tocită și de unde țipă la Alex să-i aducă periodic, indiferent de oră, berea obligatorie și rece. A trimis-o la 3 noaptea pe biata fată trezită din somn cu urlete, să cumpere macheală de la non-stop, abțibildizându-i și două palme pentru neglijență.
Zece minute mai târziu am tresărit, deși îmi sticleau ochii pe tavan undeva la pragul somn-trezie. Era Alex care se înghesuise lângă mine. Un val de căldură m-a invadat și instantaneu am început să tremur convulsiv. M-a strâns în brațe ca pe un paralizat. Lac de sudoare, am făcut la fel, instinctiv.
O lacrimă se unea cu alta și două trupuri chinuite deveniseră unul singur ce dansa într-un amestec de sforăituri sufragerizate și un televizor dat la maxim, nearbitrat de nimeni.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Andrei Ghejan,
Cam tarziu, dar m-am conformat si eu. Va doresc numai bine.
In speranta ca nu v-a deranjat varianta mea de text, |
|
|
|
Postat
de catre
Dan Marcu la data de
2010-05-07 16:12:08 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Gata! Sa trecem la lucruri serioase, dar lasa-ma sa ma reculeg:)) |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Ghejan la data de
2010-04-16 18:50:30 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Jurgen Habermas și sfera lui mioritică - pardon, eu aștept aventuri cu puștoaica; sau excedente morale!!! |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2010-04-16 18:43:22 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
PS
Problema unui spațiu virtual, oricare, (concomitent - în devenire, distructiv - cu a cărții) stiți care este? Forța lui marginalizată, cu adresa limitată la un cerc intim.
În cazul de față, probabil nimeni din cei ce intră în pagina asta (de.ex.) nu are nevoie de extrapolări, sau interpretări pe marginea unui fenomen pe deplin conștientizat, arhivat demult. Deci adresa e din start greșită. Informațiile, ca de obicei, ajung oriunde, numai acolo unde trebuie nu. Elita noastră de sistem (pe de o parte) este prea preocupată de probleme mult mai grave, cum ar fi de exemplu: cum să mai deturnăm niște fonduri europene spre folosul personal, niște nepotisme micuțe măcar, sau poate o abureală de principiu, vectorială, iar de cealaltă parte, cei ce ar avea nevoie clară de un astfel de potențial suport (informațional măcar) care nu accesează așa ceva, preferând poate o înțepătură mult mai relaxantă.
Mi-aș permite să ofer un link, comparativ, să vedeți cum tratează de pildă vestul așa ceva, fără pretenția că ne-am putea vreodată ridica la nivelul lor. Modestia caracteristică a domnului Jurgen Habermas în Sfera publică și transformarea ei structurală plecând de la studiul lui Rousseau, Bentham, Bryce, Lowell, Lippmann și ajungând la lucrările de căpătâi în sociologie și psihologie socială ale lui (*citat) Tarde, Mc Dougall, Allport, precum și la studiile empirice asupra efectelor mass media făcute de Lazarsfeld, Berelson și Gaudet, Hovland, Lumsdaine și Sheffield stă mărturie unui sistem care funcționează, bazat pe o reală și multiplă experiență care a știut să valorifice factorul uman de calitate, sedimentând cutuma de lătrăturile oarbe și praful în ochi aruncat prostimii, inculturii, prostelii dedicate și aberațiilor la lojă.
Cartea poate fi găsită în librăriile Mihai Eminescu, o recomand cu căldură.
O privire de ansamblu o găsiți aici:
http://www.youtube.com/watch?v=jBl6ALNh18Q |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Ghejan la data de
2010-04-16 16:05:47 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Vasilica Ilie,
multumesc pentru vizita.
Saracia atrage multe anomalii comportamentale.
Intr-un climat sanatos, densitatea acestora datorata abandonurilor, sau disperarii devenita stare de fapt este sensibil mai mica, apropiindu-se de ceea ce sociologii numesc asa zisa normalitate, adica rezumarea exceptiilor datorate alienarii mentale de orice tip (incluzand viciile).
Sa spunem doar ca acum, la noi, acest fenomen e doar mai vizibil. Limitarea lui ca extindere (o estompare fiind putin probabila date fiind conditiile) tine de un program social atent gandit si particularizat ariei unde se aplica. Acesta include multe variabile si etape din care nu trebuie eliminata informarea individului si exemplificarea amanuntita, lasand tonul reportericesc la o parte. Faptic, efectele se vad, trebuie cautat insa mecanismul lor si pe cat posibil inhibat. Din nou, educatia devine decisiva.
Intr-un laborator analitic de. ex. ionii in prima faza se identifica *se pun in evidenta, apoi pe cat posibil se izoleaza *se separa si abia pe urma se neutralizeaza *daca este cazul. Nu acelasi lucru se poate face si intr-un laborator virusologic unde odata cu distrugerea virusilor poti distruge si gazda. Trecut de o anumita faza, acest lucru devine imposibil: pentru gazda cel putin boala devine de necontrolat. Idem si in cazul stupefiantelor. Similar si in cazul mediului (egal care), dar ambientul ramane unul singur.
Cu drag, |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Ghejan la data de
2010-04-16 14:19:01 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mi-a placut textul, felul cum l-ai scris. Despre idee, ce sa-ti spun? Este exact realitatea descrisa la stirile de la orele 17,00, unde promiscuitatea este la ea acasa: violuri, inceste, droguri, batai.
In legatura cu imaginile pe care le-ai infatisat, am in fata filmul derularii acestor scene, subiect ce face tema filmelor americane de acum cativa ani buni(pe care le vedeam pe casete video) si nu credeam ca si la noi fenomenul acesta se va dezvolta, dupa revolutie. Da, si eu sunt de acord sa continui. Inceputul este promitator. Mult succes! |
|
|
|
Postat
de catre
Vasilica Ilie la data de
2010-04-16 07:09:34 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Multumesc "Goodnight".
Ma voi conforma si voi dezvolta subiectul.
Sincer, inca nu stiu pe ce cale s-o apuc, dar provocarea este incitanta.
De fapt, mi-ar place sa dezvoltam impreuna. Doua capatani au o plaja mult mai larga de vizualizare.
Toata viata mi-am dorit sa fac parte dintr-o echipa de scenaristi. Inca n-am avut norocul asta.
Cu drag, |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Ghejan la data de
2010-04-16 05:55:21 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
As alege compasiunea, desigur. Cu toata protectia si emotia momentului.
Spuneam ca as alege alt titlu pentru ca ma gandeam la text ca la un intreg, nu doar la ce ar reprezenta tanara Alex pentru autor. Dar repet: asa mi-a sunat pe moment.
In naratiunea dvs, relatia major-minor poate sa excluda sau sa nu excluda dragostea liber consimtita strict intr-o astfel de conjunctura. Autorul decide.
Freud afirma ca oamenii se nasc cu instinctul de a agresa, de a fi violenti. Iar agresiunea porneste din frustrare. Conteaza foarte mult mediul, factorul familial in care se dezvolta un copil. Astfel, un copil crescut intr-un mediu violent, intr-o familie cu parinti tirani sau alcoolici, poate dezvolta agresivitate, instabilitate afectiva, sentimente de singuratate, tristete, furie, neincredere in sine, neajutorare, devin introvertiti si sfarsesc prin a fugi de acasa sau gasesc salvare chiar in alcool, vagabondaj sau droguri. Norocul de a intalni persoana potrivita la timpul si locul potrivit, ar putea schimba la 180 de grade directia gresita pe care o poate lua un adolescent. Cunoscand doar un model masculin negativ(tatal alcoolic si violent) tanara Alex se refugiaza in bratele povestitorului cautand de fapt protectie si afectiune. Exista instabilitate emotionala de ambele parti. Cine ar fi mai putin vulnerabil? Fata de 16 ani, trista si speriata, dar frumoasa si isteata foc, ori poate barbatul de 50 de ani, prea obosit de viata si de introspectie?
Inca nu stiu ce sa raspund la intrebarea dvs: Unde ar putea fi bariera naturală între ipocrizie și egoism?
Este vorba de rol educational, nicidecum de altceva.
Bineinteles ca subiectul este interesant si merita sa fie dezvoltat. De altfel, sunt sigur ca in sertarul biroului dvs aveti deja scris urmatorul episod. Mi-ar placea sa citesc continuarea.
|
|
|
|
Postat
de catre
Dan Marcu la data de
2010-04-15 19:49:20 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Pentru "Goodnight",
îmi pare rău că nu vă cunosc după pseudonim, aș vrea să mă pot adresa pe nume.
Ați punctat exact o situație care, cel puțin în Romania, din cauza condițiilor generate de inconstiența, aroganța și proasta administrare pe care o cunoaștem (simțim) cu toții, tinde să ia amploare și cel mai probabil, va lua. Media, ne-o demonstrează. Catalizatorii de care pomeneați funcționează cu brio, suprapunându-se peste incompetența proprie și de sistem. Mecanismul, intim în primă fază, beneficiază astfel ulterior de suportul unui sistem devenit (paradoxal) atât cauză cât și efect. Expus, sub formă de scuză, nu elimină însă slăbiciunea proprie și discernământul care ar trebui să facă abstracție de motivare. Ne întoarcem fără să vrem la educație și la câteva reguli "nescrise" a căror încălcare conduc la aberații intime, sau nu.
În fine, în tabloidul de mai sus, deși veridic (potențial) și ca interpretare socială, va rămâne totuși titlul "Fantezie", deoarece "Alex" pentru mine reprezintă altceva: o anumită doză de nonconformism nedăunător, pe care încă încerc să mi-o explic și să mi-o justific în diferite ipostaze. Dvs ce ați alege într-o situație concretă ca cea prezentată: compasiunea (stârnită de emoție, pentru că nu poate fi vorba de mai mult) - ușor sau grav nonconformistă - , sau distanța impusă, respingerea de principiu - o reacție conformistă?
Unde ar putea fi bariera naturală între ipocrizie și egoism? Indiferența, în opinia mea, se exclude.
Presupunând că principialitatea ar putea para cele două tare, poate dărâma și un potențial sentiment reciproc? Relația major-minor exclude dragostea liber consimțită strict într-o astfel de conjunctură? Dacă da, a cui e vina?
Tabloidul are rol educațional, sau pervers?
Îmi cer scuze, întrebările nu vi le pun în mod special dvs. Doresc doar să-mi fac o idee mai precisă dacă un astfel de subiect se merită dezvoltat, sau nu.
Nu trebuie neapărat să-mi răspundeți, e doar o provocare.
Cu drag, |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Ghejan la data de
2010-04-14 17:32:53 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ingredientele care pun in miscare utilajul monstrului: saracia, violenta, lacomia, neglijenta. Toate acestea duc la dezumanizare, la zdrobirea individului.
Asa cum spunea si Mihai Iulian Matei, drama acestor personaje reda sugestiv un fragment de realitate. De aceea eu as schimba titlul textului. Dar e doar o umila parere.
Frumos scris.
|
|
|
|
Postat
de catre
Dan Marcu la data de
2010-04-14 13:32:41 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
erata la com-ul meu anterior:
redundanță.
Aceeași greșeală pe care o fac mereu: în dorința de a fi cât mai expresiv, folosesc în exces, frame-uri care la fel de bine ar putea să lipsească.
Reluarea, explicitarea gratuită, e anostă.
Mersi încă o dată pentru atenționare MMI.
Cu drag, |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Ghejan la data de
2010-04-12 15:07:42 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
OBS
"Bre", în accepțiunea mea e o formă de familiarizare și trebuie tratată ca atare.
A nu se interpreta ca o lipsă de respect. |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Ghejan la data de
2010-04-12 13:55:20 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ups!
Al treilea!
Criticule... mă pui pe gânduri.
Bre... dar dați-mi și idei, sau negative, nu mă lăsați așa!
Cu drag, |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Ghejan la data de
2010-04-12 13:36:24 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
M.M.I.,
deocamdată e doar atât, deși mă gândesc deja să continui ideea. Ești al doilea care îmi sugerează să o fac. Prima e chiar fiimea care e cel mai consecvent critic al meu și crede-mă, nu mă iartă ori de câte ori are ocazia să o facă.
Ai sesizat corect reduntanța. Voi încerca să dezvolt, deși... e teren alunecos:))
Cu drag, |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Ghejan la data de
2010-04-12 13:31:41 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Stimate domn, îmi amintești de Teodor Mazilu.
Să nu fiu înțeles greșit, e de bine. Felicitări! și aștept continuarea.* |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2010-04-12 13:27:39 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mi se pare un început de nuvelă/roman introspectivo-social(ă). O fi?
Fragmentul ăsta m-a prins. Calitatea lui cea mai importantă (poate) este veridicitatea, verosimilitatea. La mare bătaie cu naturalețea.
Există vreo urmare? În construcție ori nepostată... ?
p.s parcă am observat câteva mici redundanțe. |
|
|
|
Postat
de catre
Mihai Iulian Matei la data de
2010-04-12 13:15:04 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Buricea, vă mulțumesc pentru vizită.
M-ați lăsat fără replică.
Era să mă înec cu ceaiul făcut de fiimea. |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Ghejan la data de
2010-04-12 13:05:08 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
E ceva de necrezut,
o minoră te-a corupt!? |
|
|
|
Postat
de catre
Mihail Buricea la data de
2010-04-12 12:30:50 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23957 |
|
|
Comentarii:
120078 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|