La început, din bolta oglindită
În unda liniștită și albastră,
Au supt, înfiorați, neprihănită
Și dulce-dulce,-o gură de colastră.
Apoi, în mâluri și-au trimis rizomii,
Spre a desăvârși minunăția
Candorii lor. I-au păcălit pe gnomii
Ce-adâncului îi străjuiau magia
Acum, pe palme verzi și plutitoare,
Stau flori și în lumină se desfată,
Iar nimfe nevăzute și ușoare
Vin să se scalde-n albul fără pată
Și seara, când se mută luna-n ape,
Cu-alaiul ei de stele lucitoare,
Ei, nuferii, se strâng cu toți aproape
Și-adorm, visând că-n zori vor naște-un soare.
Adrian, sunt aiurită. Am uitat să-ți mulțumesc. Iartă-mă...
Postat
de catre
Mariana Ghicioi la data de
2010-04-13 00:03:34
Iulia, nu mai puțin delicat semnul tău, aici...
Mulțumesc. Noapte frumoasă și ție!
Postat
de catre
Mariana Ghicioi la data de
2010-04-12 22:54:41
descoperi nymphaea cu un pas delicat, sigur si atat de luminos ...incat cred ca voi incepe sa visez si eu.
noapte frumoasa, maine voi sti de unde se naste soarele
:) ...
Postat
de catre
iulia ralia la data de
2010-04-12 22:11:38
mari, am admirat în egală măsură și nuferii-imagine, și nuferii zugrăviți în cuvinte. sunt două jumătăți care se completează fericit și care nu fac altceva decât să ne arate un suflet sensibil, evident, ca o petală de nufăr...
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2010-04-12 17:59:51
Știu site-ul, dar n-am mai intrat de mult timp. Mulțumesc din nou.
Postat
de catre
Mariana Ghicioi la data de
2010-04-11 23:36:26
