|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Andrei Petre |
|
|
o lume ce dospeºte-n sânge,
rumenindu-se uºor.
în inima mamei care plânge,
se-nfige încã un topor.
ultima lacrimã se prelinge,
pe obrazul biciuit de timp,
femeia nu mai poate plânge
cãci între timp,
lacrimile se transformã-n sânge...
pentru fiul ei, cãzut
departe, într-un azur întunecat,
doborât, de un necunoscut,
simplu, ca ºi el, un biet soldat!
pe marginea mormântului, el se gândea...
la mama lui
pe care-acum un an o pãrãsea,
ºi-n inimã parcã-i intra un cui...
scuipându-ºi viaþa el murea!
ºi-acolo, acasã, pe prispa cea bãtrânã...
o fiinþã gârbovitã
stãtea strângãnd la piept batista micã,
þãrâna se întoarce în þãrânã...
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23961 |
|
|
Comentarii:
120088 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|