PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Valori, trebuinţe, necesităţi Text postat de Emanuel Cristescu Preliminarii ecoliterare Într-un demers general, existenţa ar putea fi definită ca un dezechilibru în spaţiu şi timp al haosului ori dezordinii, determinat de unul ori mai mulţi vectori an ori antientropici. Dacă admitem, axiomatic, faptul că realitatea obiectivă există, atunci putem admite „cultura coexistenţei” ca fiind un fapt al acestei realităţi. Principial vorbind, „coexistenţa” nu ar trebui să creeze probleme de inteligibilitate. Spunem „starea lichidă coexistă cu starea cristalină” „într-un mediu dat pot coexista plantele, animalele şi materia anorganică” „maimuţele coexistă în acest areal” „ pe Europeea pot coexista membri având o mare diversitate de pregătire, educaţie, credinţă, cultură, talent, etc”. Aşadar „coexistenţa” poate fi un atribut universal, atribuibil oricărui sistem ori subsistem şi reprezintă proprietatea unor, în sens general, „elemente” ale unor mulţimi conjuncte ori disjuncte, de a fi împreună în spaţiu şi timp. Adică de a nu se exclude reciproc. Termenul „cultura” pe lângă pletora definiţiilor existente, presupune, cel puţin, câteva precizări suplimentare. Acestea sunt necesare pentru că, în definirea sa, cultura, printre altele, se bazează pe utilizarea conceptului de „valoare ” care este ori ar trebui să fie esenţială pentru orice demers de natură culturală. În fond, cred că baza oricărei culturi, a oricărui sistem cultural trebuie să fie valorile. Acestea sunt creaţii exclusiv umane care se pot defini ca fiind poziţia, raportarea ori atitudinea pe care un om ori un grup uman le are în raport cu o realitate obiectivă aparţinând naturii ori creaţiei spiritului uman. Afirmaţiile de tipul „frunza aceasta este verde”, „în grădină sunt patru copaci” „zăpada este albă” „3+3 fac 6” semnifică realităţi ori descriu fapte sau inferenţe. Ele reprezintă constatări. În situaţia în care sunt făcute de către fiinţe umane normale. Ele nu reprezintă „valori” în sens axiologic şi nu reprezintă poziţii ori reacţii atitudinale. Dacă afirm: „acest text este util / inutil”, „omul acesta este moral” „pudoarea este specifică fiinţei umane şi este necesară” „este moral ca mama să aibă grijă de copil” depăşesc stadiul neutru, constatativ şi intru în domeniul atitudinal, acordând astfel o semnificaţie valorizatoare unei existenţialităţi fizice, stări ori creaţii. Mărul produce mere însă numai omul poate valoriza cantitatea şi calitatea fructelor ori frumuseţea sau urâţenia pomului. Albinele sunt organizate, se pare instinctual, şi produc, impecabil, miere. Numai omul valorizează organizarea stupului, producţia şi gustul mierii. Răsăritul ori apusul soarelui sunt realităţi. Omul poate să le aprecieze frumuseţea. Aşadar valorile reprezintă un reper, un standard, i-am putea spune utilizând limbajul actual, în raport cu care se exprimă ori ierarhizeză atitudinile individuale ori societale. Nivelul de acceptabilitate al atitudinii precum şi capacitatea de impunere a acesteia reprezintă, în raport cu o stare existenţială ori cu un fapt de creaţie, „valoarea” Valoarea este un concept multipolar care poate fi redus la bipolaritate. Multipolaritatea, în acest context, trebuie înţeleasă că multitudine atitudinală infinită situată între extremele bipolare. Ca extreme bipolare putem exemplifica „frumos-urât” „moral-imoral” „bun-rău” etc. Strâns legat de conceptul de „valoare” operează normele care pot fi definite ca reguli de conduită în raport cu valorile împărtăşite, acceptate ori promovate de către un om, grup uman ori societate umană. Normele pot fi facultative ori obligatorii. În cadrul normelor obligatorii operează conceptul de sancţiuni în cazul încălcării lor. Valorile şi normele reprezintă fundamentul pe care se elaborează şi se manifestă anasmblul conduitelor umane. În raport cu acest ansamblu omul se comportă atitudinal pe baza sistemului său propriu de trebuinţe-necesităţi. Mai amintesc faptul că trebuinţele sau nevoile rezultă din ontologia naturală şi socială a fiinţei umane şi reprezintă ansamblul cerinţelor umane primare, directe, nemijlocite care condiţionează însăşi vieţuirea ori supravieţuirea acestei fiinţe. Dintre acestea putem exemplifica: trebuinţele bio-fiziologice, psiho-sociologice, ecologice, etc. Necesităţile umane, în schimb, reprezintă cerinţe ori trebuinţe umane derivate, interpretate ori mediate prin intermediul sistemului de valori-normă împărtăşit, acceptat ori promovat de către un om, un grup uman ori o societate umană în funcţie de acumulările sale istorico-tehnologice şi spirituale. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   În sprijinul celor amintite anterior, mi-aş permite să ofer un link, comparativ: http://www.poezie.ro/index.php/article/13934061/Cum_po%C5%A3i_fi_%28t%29ratat_ca_scriitor* Câteodată e bine să vedem şi ceea ce se mai întâmplă în jur. Şi nu înjur.   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2010-03-29 14:15:58 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Un text destul de motivat, în opinia mea generat doar de dorinţa de a susţine un punct de vedere prin orice mijloace. Abundă de argumentaţie probabil în speranţa de a fi cît mai expresiv, avînd însă un inamic: timpul limitat pentru expunere. Spre deosebire de colegul precedent, eu vă înţeleg atât punctul de vedere bazat pe principiul subcontrareităţii, cît şi densitatea fortuită de conjuctură. Aş fi abordat totuşi un ton mai direct (şi aici nu pot să nu-i dau dreptate domnului Atanasiu), simplificând astfel "ecuaţia" integibilităţii şi adresa, fiind totodată mai "comestibil". O anumită "aromă" în astfel de cazuri poate fi strecurată prin folosirea autoironiei, sau tenta de umor, calificând astfel textul la interes (altul, decât cel generat de vizite neperformante). Deşi Europeea şi-a consacrat deja reputaţia că dacă vrei audienţă (muribundă) trebuie să inventezi un "scandal", sau un ecou la "eco" măcar, creaţiile literare rămânând în conul de umbră, e de remarcat şi lupta insipidă, fără istorie, pentru platoul cu savarinele "Orgolia", atât de apreciate se pare, poate şi pentru gratuitatea ofertei. Aici este locul perfect unde lansarea unei cărţi trece neobservată, iar o "bubă" este înstelată, dar nu cu bisturiul. Să sperăm că noua colecţie de editori va face totuşi un "compromis ordinitiv", sau dezordinea e la ea acasă?   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2010-03-29 13:38:17               Un text lizibil trebuie să aibă coerenţă, vă imit, teleologică. Propoziţiile aruncate cu furca dintr-un sertar de fişe nerumegate nu realizează un text. Cioclopedismul ăsta nedigerat nu are nicio direcţie şi nicio finalitate, este o înveşnicirea impotentă a preliminariilor. Daţi o formă onestă conceptului şi trimiteţi-l unei reviste literare să vedem ce zic curcile. Gazeta de perete a universităţii SH este mai curînd dovada unui eşec sforăitor. Încep să înţeleg cui serveşte nişa orbilor. Lui Ciclop Împărat.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2010-03-29 11:46:40               Aşa este. Originalitatea este acră. Minima rezistenţă şi maxima probabilitate, compilatorii, pot reprezenta mângâierea narcisistică a complexelor lăuntrice. Otovism intrepretaţional.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-03-29 11:19:18               Ghiveci academic. Erudiţie calpă, pe cît de preţioasă, tot pe atît de stearpă. Se găsesc pe net referate riguros organizate. La alt nivel de veleitarism, imită compunerile lui ECG.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2010-03-29 11:05:02	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120078 Useri: 1426
ADMINISTRARE