|
|
|
|
|
|
|
|
|
Adevărul e că... ( in memoriam) |
|
|
Text
postat de
. solitaire |
|
|
dragostea e uneori ca o joacă între zi și noapte
și nu știu dacă moartea e personalizată
dacă are tot altă îmbrăcătură și alt machiaj sau o altă vîrstă
sau doar aceeași coasă și țoale negre
cert e
că o privea de parcă și-ar fi privit ora de somn
cu ochi mari inundați de-o poveste fără să o recunoască
așteptam să își ia rămas bun de la toate
să-i văd lacrimile grele înșirate ca pe-un rozariu
o rugăciune o amintire un hohot de rîs înecîndu-se-n plîns
o rugăciune un regret o altă amintire
medicii i-au mai dat cîteva zile
de parcă viața se dă de două ori sau ți se poate prelungi
da mai ai atîtea ore pînă să te naști sau pînă să te scoată ei
dincolo de verdict e agonie
căci e ciudat să vezi cum patul ți se face tot mai mare
cum devine carcasă a unui ocean răsărit de nicăieri între cearceafuri
se topea văzînd cu ochii
și eu așteptam să o văd cum își ia rămas bun de la toate
să dispere
să se crizeze
să leșine resemnată între perne
să mi se confirme ce inumană e moartea
de ce dumnezeu ne facem tot felul de închipuiri și așteptări
fericirea nu vine îmbrăcată la fel chiar dacă ea vine în fiecare zi
și primim confirmarea că a fost abia după ce trece
vorbea mult ofta mult amuzîndu-se mult de slăbiciunile ei
zîmbeam aprobam dar în spatele zîmbetului mă jucam
`de-a-ncurcatelea` cu toate gîndurile mele
să nu le poată ghici unde încep, unde se termină
mie îmi treceau toate amintirile
mie îmi veneau toate rugăciunile
mie îmi venea tot plînsul ca o cascadă
mie îmi exploda tot neînțelesul
mie îmi urla neputința și spaima prin vene
ea răsfoia catalogul de la avon pentru comanda de mîine
pieptăna o păpușă își aranja ultimele fire de păr clipea
habar nu aveam că stăteam față în față
ea la fel de pedantă de cochetă cu orbitele înflorite acum de crini
așteptînd ziua de mîine
cealaltă misterioasă așteptînd momentul să o întrebe tu cine ești
eu așteptînd să-mi cofirme durerea
deodată s-a făcut liniște
adevărul e că nu am reușit niciodată să ajung
la astfel de momente decît după
adevărul e că mi-am imaginat toate astea după ce am primit telefonul
de fiecare dată mi-au povestit pe scurt despre
întotdeauna doar piele și os cu același machiaj și aceeași uitătură
adevărul e mi-am amintit de toți ceilalți dragi cunoscuți rămași pe dinăuntru
ca o farfurie goală
adevărul e că a ți se opri respirația nu înseamnă mai nimic
pe lîngă tot acel calvar care începe după
unde nu poți suna un prieten cum se întîmplă
într-un oraș străin nu poți chema un taxi nu poți forma 112
avînd doar o bocceluță într-un vîrf de băț
și-n jur un imens pustiu într-o altă căutare de sine
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Veronica, raspund fara voie cu intarziere. Multumesc pentru semnatura de sub steluta. :)Ma simt ceva mai bine cand acestea sunt si asumate. |
|
|
|
Postat
de catre
. solitaire la data de
2010-02-28 12:57:19 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Solitaire,
Foarte mult mi-a placut poemul tau si eu am fost cea care l-a instelat acum cateva zile. N-am comentat, uneori mi-e greu sa justific printr-o "critica literara" impresia dupa lectura unei poezii.
Trebuie insa sa-ti spun ca am lecturat-o de mai multe ori si ca fiecare vers m-a emotionat.
Felicitari!
Vero
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2010-02-23 19:01:07 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cristi Stanculescu, multumesc pentru trecere si semn. Da, simt si eu ca abia de acum, de la finalul poemului, as incepe sa spun cate ceva. Abia acum.
Multumesc si celuilalt anonim de semn.
In rest linistea aceea... care se ascunde in piatra si pune puncte puncte dupa afirmatia- adevarul e ca... |
|
|
|
Postat
de catre
. solitaire la data de
2010-02-21 18:06:01 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Solitaire,
Adevărul e că eu, unul, mai pot spune ceva, un altul, altceva, fiecare dintre noi este într-o permanentă căutare de sine.
Adevărul e că textul are niște imagini clare.
Poemul ar putea fi o părticică din viața fiecăruia!
Are profunzime, cursivitate.
*
|
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Stanculeasa la data de
2010-02-20 18:35:21 |
|
|