PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Poem nesemnificativ Text postat de latunski criticul Dubla rotaţie a Pămîntului mă îndepărtează de calea cea dreaptă, linie imaginară care uneşte iluziile cu ancora -în loc de lanţ o funie strepezită- (?)dar cine, cine, (cin-orcin, calende, ide), poate curăţa carena, poate Iosua care a oprit Soarele, poate omologul lui crucificat pentru blestemul aruncat smochinului... toate acestea ţie ţi le scriu cu certitudineea că nu le vei citi şi cu speranţa că m-ai uitat, aşa cum piatra uită trecerea apei, acum nu te mai pot visa am coşmaruri urgente de rezolvat. dar sînt fericit, mi se oferă un job în industria de artefacte proprii unde o să-mi măsor căderea în funcţie de amintirea ta, amîndoi fiind ecuaţii cu duble necunoscute. rezolvarea lor ne va intercepta dioptriile chiar pe linia orizontului. Nesemnificativ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Dle Kosta, Am precizat şi precizez, din nou, că aprecierile mele au fost, pervaia riad, cum ar spune Nina, pur subiective. Poate că alura ironică a comului meu să fi părut rău intenţionată, dar şi acest tip de evaluare se supune, iarăşi, unei credinţe personale, şi anume: nu conced că un poem inspirat poate fi, în vreun fel sau altul, de....conspirat, că poate fi, cu alte cuvinte, dezvelit de semnificaţii şi prezentat, ca un fel de marfă, privitorilor. Dacă încerci să o faci, totuşi, ori compromiţi întreg poemul, ori te compromiţi pe tine, în calitate de receptor onest. (Repet: numai dacă ai de-a face cu un poem inspirat). Altcum, la conjuncţia dintre o reuşită aproximativă şi o receptare încărcată de bunăvoinţă, musai apare ironia - ca mdalitate socratică de a moşi erorile pe care le detectezi în text. În felul acesta, şi autorul înţelege punctul de vedere al receptorului ocazional, şi criticul de ocazie îşi exercită abilităţile hermeneutice, astfel ca să înţeleagă ce dumnezeu o fi vrut să spună autorele. Totul, într-o... sublimă armonie!! Eta krasivaia situaţia!   Postat de catre ioan peia la data de 2010-02-10 14:04:20               "nu te mai pot visa am coşmaruri urgente de rezolvat." în mare, cam asta ţi-e toată poezia...mai ai câteva şoapte pe ici pe colo, nu zic ba...între a vrea să şochezi cu orice preţ şi minune, este cale lungă...   Postat de catre Petre Mocanu la data de 2010-02-10 12:08:08               Prima strofa aduce vorba despre dificultatea de a-ti pastra credinta (calea cea dreapta) om al veacului fiind, al veacului tehnicizat, materialist, care idolatrizeaza stiinta. Aluzia la dubla rotatie a Pamantului imi intareste aceasta convingere. Asadar, exploratorul, omul practicii materialiste, geograful, cel ce se foloseste de corabie ca sa uneasca, printr-o linie imaginara iluziile (visul, credinta in divinitate) cu ancora (partea materiala, concreta, tehnicista a realitatii) e constrans sa viseze numai in cadrul restrans al materialitatii. Faptul ca aceasta incercare este una sortita esecului este exprimat prin trimiterea ei in derizoriu: legatura respectiva pentru care ar fi nevoie de un lantz, se incearca a se realiza cu o funie "strepezita" (putreda, deteriorata). Poate ca straniul atmosferei sa indeparteze mintea lectorului de adevaratele intentii ale autorului. Comit acest sacrilegiu explicativ fara a avea acordul autorului, critic prin declaratie, dar ma opresc aici, e un simplu exercitiu. Stau la dispozitia doritorilor pentru lamuriri suplimentare despre perceptia proprie a strofelor care urmeaza, ca o lectie de literatura aplicata. Comit aceasta postare numai din respect pentru autor si pentru Ion Peia, poet cu real talent, atat cat ma pricep eu. Nici Latunski nu e fitecine, aviz amatorilor. KV   Postat de catre sters sters la data de 2010-02-10 11:20:28               Frumoase amintiri mi-a evocat Latunski cu acest poem. Imi lacrimeaza ochii de duiosie cand imi amintesc de primul interviu de admitere in asociatia MASSOLIT, pe care l-am picat cu brio ca necunoscator al limbii ruse. Presedintele comisiei era Arkadi Buhaietki, scenarist, regizor si autor de cupletele comice la teatrul de varietati unde presedinte era vestitul Lihodeev. Parca il aud pe Buhaietki spunandu-mi: perevadite pa russki, pajaluista: "avionul zboara frumos" Iar eu, m-am repezit ca navlegul recitand pe nerasuflate: "samaliot misto zburaiet!". Uite ca presedintelui nu i-a placut si mi-a replicat pe un ton care nu admitea contrareplica: " eta vraja ne ţinaiet" si mi-a respins canditatura. Bine, ca pana la urma am scapat de cosmarul examenului, dupa ce am cunoscut-o pe minunata prozatoare neaoşă, Ludmila Suskracinska, o aparatoare vajnica a rusofoniei, care mi-a inlaturat cu pricepere toate indoielile si mi-a dezvaluit toate tainele limbii (ruse, evident). Mai apoi, dupa indelungi stadii de pregatire intensiva cu nemaipomenita profesoara eram in stare sa fac si glume, unele mai bune, altele mai proaste. Imi amintesc cu aceeasi placere de Natasa Arkadievna Kuci, o miniona negricioasa pe care o poreclisem "Furnica" din cauza tenului ei negricios. Ce urat a fost cand a iesit pe seama ei o glumitza tampita, tot pe fondul limbii ruse, imi e si rusine sa va povestesc! "Şto tî delaieşi, furnika nataşa, se prefăcea că întreabă cineva...şi altul raspundea ca din partea Nataşei:"ia reguleaiu s licuriciam! A, eta ne licurici! A şto eta? Eta mukam ţigareta!" Ei, timpuri trecute, vremuri expirate! Acum asemenea glume ar trece, desigur, drept neecoliterare soi ar fi sterse fara mila de pe site-uri, mai ales de pe cele pudibonde. Kaveul, cu amintiri nesterse de demult.   Postat de catre sters sters la data de 2010-02-09 16:23:55               cine se aseaza in bataia sagetii inainte de a se fi incordat arcul :) stie definitia pentru calea cea dreapta s-a notat. apoi. mda, barbatii fac analize enigmisticii esentiale, iar femeile -sinteza   Postat de catre iulia ralia la data de 2010-02-08 21:45:00               A, si aporopos, Latunski, nu se zice "ginecolog" ci "genicolog", de la prima pacienta care a beneficiat vreodata de servicii medicale pe aceasta tema si care se numea Genica. Un autodidact   Postat de catre sters sters la data de 2010-02-08 16:18:58               Intrucat ambii preopinenti imi sunt la fel de dragi, cu un pic de bataie in plus inspre Latunski, care nu m-a persiflat decat odata si poate ca atunci mi s-o fi parut, incerc o explicatie a sintagmei "cin-orcin". poate ca mi se pare mie, dar e o expresie contrasa dupa "cine-oricine" sau "cine-oarecine", iar intrea ga paranteza subliniaza o indeterminare, atat ca persoana cat si ca timp. Atrag atentia ca Latunski, pe numele lui de botez Mstislav Abramovivi Latunski, - membru de onoare al asociatiei "Massovaia literatura" (literatura de mase) al carei membru deplin am fost si eu o vreme, pana m-au eliminat pe motiv de incompatibilitate cu votca "samagon" - este un autodidact, care nu se exprima nici la intamplare si nici din intamplare. Asadar, cele sustinute de dvs, maestre Peia, sunt probabil nascute din spiritul dvs certaretz, vesnic gata de sfada, adica asa cum eu insumi pacatuiesc a fi. Daca e cu suparare aceasta imixtiune explicativa o retrag, oricum eram retras de pe site, dar consideratiunea ce-o port, in dublu exemplar, (precum dubla rotatie a pamantului, in jurul axei si a axei in jurul a dracu-stie-ce, adica acea suspecta miscare de tip "titirez")ma face sa ma exprim pe gura astfel. Kaveul, fraierul si derbedeul.   Postat de catre sters sters la data de 2010-02-08 16:14:08               erată; nesemnificativ   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2010-02-08 14:41:11               Înainte să mă trezesc, dormeam inainte de mâncare îmi era foame înainte să-mi beau cafeaua, aprind ţigara înainte să-mi aprind ţigara... mi-am dat seama că n-am chibriuri şi nici cafea! dar, citind acest material selenar, am adormit. Nu ştiu care-i misterul acestui film, un lucru este cert. Are legătură cu textul... dar, nesimnificativ!   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2010-02-08 14:39:56               Domnule Peia, frecventarea unui cenaclu de cartier a cărui politică era: "autorul se exprimă prin scris, nu se explică" mă determină să-mi însuşesc critica şi să promit că nu mai greşesc. În acel cenaclu era chiar mai drastic. Strungarul Marin Carcalete venea cu şublerul gradat în milimetri. Nu ştiu ce simte un chirurg care deschide intestinul gros al pacientului, dar cunosc un medic ginecolog care nu mai poate iubi femeile. Cel care se află în pielea lui latunski mai are şi sentimente, nu doar sînge de reptilă. Femeile au înţeles ceva-ceva din exprimarea criptică. Poate că nu deşurubează piuliţe. Nesemnificativ? Cu toată stima! Observaţiile domniei voastre m-au tulburat profund.   Postat de catre latunski criticul la data de 2010-02-08 08:55:01               PS: Şi eu sunt tulburat profund!   Postat de catre ioan peia la data de 2010-02-08 00:56:06               Trebuie să precizez, de la început, că judec acest text cu măsura propriului meu gust. Prin urmare, am o scuză, deşi nu totdeauna o astfel de scuză prezumă o garanţie maximală că judecata este şi dreaptă, şi corectă, şi valabilă. Cum critica unui text, după părerea mea, este o operaţiune de deşurubare expresivă, piuliţă cu piuliţă, a ofertei scrise, întocmai cum a fost montat, – şi mai puţin o judecată de ansamblu care ar putea să bage, de-a valma, în tocător, şi părţile bune şi părţile slabe – voi purcede la drum, cm cu cm. Mai întîi, trebuie să precizez că, personal – şi iarăşi subliniez: ca o măsură a propriului gust – nu am găsit niciodată că exprimarea criptică, oraculară, uzitînd o simbolistică extrem de arbitrară, deci greu penetrabilă, este în măsură a fi socotită o demonstraţie convingătoare de inspiraţie autentică. Şi nici nu se constituie într-o modalitate seductivă de a determina lectorul să abordeze oferta. Am observat la diferiţi autori această modalitate de bay-passare a zicerii fruste, directe, neapretate. Zicere bine înfăşată în sobrietăţi scrobite şi răceli tematice. Autorului în cauză parcă i-ar fi teamă să-şi mărturisească trăirile, se ascunde după draperia eufemistică a codului de compunere şi, de acolo, ne aruncă ocheade enigmatice, ca şi cum ar spune: “Este că nu mă dibuiţi cu una, cu două? Este că v-am dat de lucru? Este că arăt interesant? Mă frămîntă pe mine ceva, ce-i drept, dar staţi cuminţi că n-o să aflaţi niciodată! Nici dacă aţi da în bobi!” Şi textul de mai sus îmi pare să păcătuiască prin asta. Dar, mai întîi, să vînăm, pentru încălzire, o eroare de natură extra/textuală. Par egzamplu: “Dubla rotaţie a Pămîntului”. Aluzia la CELE DOUĂ ROTAŢII ale Pămîntului, care-sunt calitativ deosebite, nu permite ideea de dublu, căci dublu înseamnă de două ori acelaşi lucru. Ori, una e rotaţia… rotitoare, alta-i revoluţia… la fel de rotitoare! (Mai are el, Pămîntul, o învîrteală, una mai complicată, care aduce a spîrnel, ajuns la faza de oprire, dar să nu insistăm…) Să revenim la lieterele noastre. Faptul că “rotaţia dublă” îndepărtează de “calea dreaptă”, mie-mi sugerează o şaradă gratuită, dublată de un calambur palid. Apoi, ce rost are ”ancora” aia, apărută brusc în peisaj? “Funie strepezită” care uneşte “linii imaginare”?!! Prea sibilinic şi nu cred că pot fi acuzat de debilitate deductivă! Pur şi simplu renunţ la enunţ şi merg mai departe. “(?)dar cine, cine, (cin-orcin, calende, ide), poate curăţa carena,” Ce să însemne asta?! Despre calendele greceşti aş mai avea o idee. La fel şi despre idele lui mart(i)e. Dar despre “cin-orcin” îmi mărturisesc, spăşit, ignoranţa. Dar chiar dacă aş şti, zău dacă m-ar duce capabilitatea – vorba funţionarilor statului, şcoliţi în metrourile pariziene! – să fac legătura între un descîntec, o dată fără terminus, un dictator ratat şi o carenă! Umilit de propia-mi incompetenţă, trec mai departe. Ar urma , să zicem, cîteva strofe inteligibile, deşi expuse sub aceeaşi lumină spectrală. Numai că în finalul strofei 4, dăm peste următoarele versuri: “o să-mi măsor căderea în funcţie de amintirea ta, amîndoi fiind ecuaţii cu duble necunoscute”, unde separarea primului vers de cel de-al doilea, duce la confuzii nefericite, în sensul că sunt tentat să citesc :”o să-mi măsor căderea în funcţie”, care mă face să mă opresc un moment, derutat şi interogativ, cu ochii fixaţi în bagdadie, încercînd să mă lămuresc ce sistem de măsurare să fie acela, în care să-ţi evaluezi surpăturile în grila de salarizare care, evident, vin odată cu degradarea administrativă. Num ă lămuresc şi, resemnat, citesc mai departe. Ah! Despre asta era vorba: funcţia era de tip mathematic şi avea, drept variabilă, “amintirea”. Mă rog, dar chiar şi aşa, tot e cam în doi peri. “amîndoi fiind ecuaţii cu duble necunoscute.” Asta ce să însemne? Un grad ultrasofisticat de codare? Adică, doi indivizi, atît de secretoşi, încît numai nişte ecuaţii matematice extreme de complexe pot să-i descifreze, aşa de pierduţi sunt în enigmistica existenţială? Iarăşi n-am priceput legătura. Cum nu am înţeles nici versurile acestea: “rezolvarea lor ne va intercepta dioptriile chiar pe linia orizontului.” Dumenzeule, cum să “interceptezi” nişte “dioptrii”? Şi nu oriunde. Taman pe linia orizontului. În fine, un vers sceptic şi singular, care încununează, cum spuneau latinii, opera: “Nesemnificativ”. Să fie un verdict?! Acum să-l lăsăm pe autor în pace şi să ne fixăm atenţia către onorabilul domn Latunski… Cred că am priceput: Nina a devenit poetă şi, dezavantajată de necunoaşterea intimă a mecanismului limbii de adopţie, a încurcat un pic borcanele. E scuzabil, dar îl sfătuim pe dl. Latunski să o ţină sub supraveghre, căci îi foloseşte parola.   Postat de catre ioan peia la data de 2010-02-08 00:55:39               Iata un poem care m-a tulburat profund. Mi se pare foarte, foarte adanc si contradictia dintre ce se pretinde (in titlu si incheiere) cu ceea ce este acest poem cu adevarat mi-a dta frisoane. Felicitari! Vot, Veronica.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2010-02-07 23:10:18 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               iulia ralia, "cine spune ăla e" (intelectual). Poţi afla cui te adresezi: [email protected]. Cum te adresezi o să aibă mai puţină importanţă. Ştiu ce ştiu(reciprocă lecturare) despre tine (d-voastră?) şi a să fie o adevărată onoare pentru mine să schimbăm diverse păreri şi idei. Chiar şi pe linia orizontului. Mulţumesc pentru atenta lecturare şi chiar pentru unda de ironie.   Postat de catre latunski criticul la data de 2010-02-07 22:35:46               esti intelectual vizibil, latunski. sau sunteti, domnule - as dori sa spui cum sa ma adresez. hm, puteai sa folosesti punctul la final, daca ai ales semn de sentimente, ai vrut sa exprimi un strigat, sau o speranta pe linia orizontului...   Postat de catre iulia ralia la data de 2010-02-07 22:10:05	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120078 Useri: 1426
ADMINISTRARE