|
|
|
|
|
|
|
|
|
insomnia |
|
|
Text
postat de
adrian paparuz |
|
|
poezia care nu mă lasă să dorm
are sânii mici ascuțiți și coapsele lungi
cât o noapte polară
mă strigă
mă iubește
nu-i pasă de somnul vecinilor invidioși
poezia care mă ține treaz de o veșnicie
seamănă în fiecare noapte povești de iubire
chiar în pieptul meu cu arătură de toamnă
poate mâine
poate poimâine
poate cândva voi adormi
și poezia îmi va cânta
cântecul lebedei
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
adrian paparuz, ai poezia curata si frumos iti place sa o conduci in noapte.
sa nu exagerezi, de ce "lebedei"
te salut din nou,
eu :) |
|
|
|
Postat
de catre
iulia ralia la data de
2010-02-06 23:09:55 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Imi place aproape tot poemul, mai putin ultimul vers. In opinia mea cântecul lebedei este in plus, este este o informatie redundanta si strica tot ce ai construit pana la ea. In rest, este un poem care merita evidentiat de cei capacitati sa o faca. Felicitari! |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Florian la data de
2010-02-06 20:11:50 |
|
|