PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Prieteni Text postat de Adrian Suciu Mai vine cîte-o muză la mine, mică, saşie, timidă. -Ia-mă tu, zice şi eu o privesc. Ea insistă. -Ia-mă tu! Şi mi se face o milă de-mi aduc aminte tot ce nu-mi aduc aminte. Azi aşa, mîine aşa, am cămara plină de muze pentru la iarnă. De sărbători, iau cîte una, o îmbrac, o consolez, o învăţ bunele maniere şi o scot în oraş. Îi spun sincer că o iubesc sincer şi ea învaţă să plece şi pleacă şi-mi păstrează o amintire plăcută. Numai una a rămas, nemişcată prin toate iernile, îşi tîrîie papucii prin casă şi vine. - Eu am avut o singură ursitoare, îi spun. De frică, am făcut pe ea cînd cerceta dacă am semne pe trup şi mi-a ursit să trăiesc mai mult decît mine! Tot încerc să scap: am fumat cît pentru două perechi de plămîni, am dus acasă femei care au îngropat bărbaţi întregi, şi nici nu-mi aduc aminte cît am băut. Degeaba! Ea ridică dintre genunchii mei două cişmele stinse şi pare a crede că am suferit din dragoste mult. -Nici o dragoste nu e ca prietenii care se îngustează, spun. Ei se îngustează, capul lor se îngustează, privirea lor se îngustează şi nu mai cuprinde nimic. Prietenii mei, eu vă ascult: şi trebuie să ştiţi că mă ruşinez. Mă ruşinez de prieteni: ei cred că şi să treci prin apă are un sens, versetele lor se ciocnesc prin mansarde, prin piane mutate la felurite etaje. Ei au iubit femei roşii, carnivore, care au pus o singură întrebare: Cînd mîngîi un cîine într-o ţară străină, îl mîngîi în limba lui sau în limba ta? În fine, ei tot timpul întreabă dacă sînt ocupate locurile la masă deşi masa e tot mai goală: unul cîte unul, se ridică şi tot pleacă. Mi-e ruşine de prieteni: ei merg la petreceri şi toate petrecerile la care merg ei sînt un fel de repetiţii cu public indiferent. Apoi spune unul ceva şi-l urmăm de parcă ar fi o chestiune de viaţă şi de moarte să-l urmăm pe acela care spune ceva. Alergăm ca o haită de lupi după acela care spune ceva şi consunăm cu el cînd îl prindem cum consună lupandrii cu beregata iepurelui. Mi-e ruşine de prieteni: de-aceea nu scriu despre ei. Se vor fi ridicat toţi de la masă pînă să termin. Doi – trei voi găsi, împietriţi prin intersecţii, îmbrăcaţi în făină. Nici o iubire nu e cum treci puţin pe la prieteni şi-i zăreşti cînd se îngustează! Şi muza mică, saşie, peltică se duce la şcoala de întrebări ciudate. Şi nu mai e nevoie de mine. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   sub streasina muza pitica / pythica.../ numara sclipirile 1, 2, 3 prieteni si i-e frica sa nu se topeasca diamantele ( doar iarna i se poate intampla ma foi !:) ciudata relatia cu prietenii. ca si exprimarea ei in cuvinte : "şi consunăm cu el cînd îl prindem cum consună lupandrii cu beregata iepurelui"....   Postat de catre iulia ralia la data de 2010-02-06 15:02:08 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Un text care mi-a placut foarte mult pentru ca este zugravita realitatea pe care o traim; din zi in zi ne pierdem prietenii, suntem tot mai insingurati. "Doi – trei voi găsi, împietriţi prin intersecţii, îmbrăcaţi în făină." Asa este. Mi-au ramas doar cateva prietene, fidele, de-o viata. Restul, cei care imi veneau in casa, la ospete, s-au pierdut pe drum; cate un telefon din cand in cand sa ne felicitam, de ziua noastra sau de sarbatori religioase. Vorba Laurei: "sa va/ne traiasca frumosii prieteni!:)" P.S. As fi votat acest text, dar nu am la indemana, "instrumentele"!   Postat de catre Vasilica Ilie la data de 2010-02-05 14:21:11               Am mai citit cateva texte de proza semnate Adrian Suciu, insa acesta este altfel... Am un sentiment de deja vu citind, ca si cum i-as stii pe toti prietenii despre care se vorbeste in text, pe acele femei rosii, carnivore, chiar si pe cel care "spune ceva şi-l urmăm de parcă ar fi o chestiune de viaţă şi de moarte să-l urmăm pe acela care spune ceva." O metafora deosebita: "Doi – trei voi găsi, împietriţi prin intersecţii, îmbrăcaţi în făină." Cat despre prietenii care se ingusteaza: de aceea sunt umerii, sa lovesca in ziduri, sa largeasca drumuri. Sa va/ne traiasca frumosii prieteni! :)   Postat de catre Danciulescu Laura la data de 2010-02-05 13:25:32	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23961 Comentarii: 120088 Useri: 1426
ADMINISTRARE