|
|
|
|
|
|
|
|
|
bocet |
|
|
Text
postat de
adrian paparuz |
|
|
în camera mea cu ferestre pictate
copiii din vise aleargă pe cai
miroase a vară și-a inimi răscopate
pe leagănul minții tu cânți la un nai
se-aude-n răstimpuri strigătul lumii
și râd mai departe cu capul plecat
e ultima noapte când calc pe petunii
mi-e foame de viață mi-e dor de păcat
în camera mea cu uși desenate
mi-e sufletul desenat pe tavan
din moarte câtă viață se naște
întrebi căutându-mă-n van
în camera mea atârnată de stele
cad ultimii fulgi de lumină din Rai
genunchii mi-s pietre și palmele grele
un sărut aș fi vrut măcar să-mi mai dai
în camera mea cu lacrimi sculptate
copiii pe cai dau onorul final
am fost iubito doar o poveste
e timpul să plec la Marele Bal
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23961 |
|
|
Comentarii:
120088 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|