Nu știi cum sună ploia pe-un caldarâm cu vise
Când picurii de apă se-ncolăcesc în van
Printre iluzii stinse, epistole deschise
Din care mai străbate câte un gând avan
Nu știi s-asculți în taină un pas ce calcă iarba
Când soarele-i vremelnic pe fruntea unei zile
Peste granitul cald se mișcă acum graba
Din care te hrănești scriind pe negre file.
Ateu ca o mirare? Tăcut ca o nălucă?
Nu-mi spune de amiezi cu rochii de mătasă
Mi-ai fost ca un blestem, cu dor nebun de ducă
Nu știi cum sună ploaia acum la mine-n casă.
Să nu-mi vorbești de ritmuri, de ploi adiacente
Mi-e gândul prea amar, cu miezul de pelin
Ascultă-nstrăinări în haine inocente
Nu te uita că plâng, sunt lacrimi cu venin.