PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Tot ce mişcă în ţara asta, râul, ramul, este, oare, de vânzare? Text postat de Andrei Florian Multă vreme m-am întrebat de ce a fost nevoie de un scenariu sângeros pentru a simula o revoluţie în România, în timp ce în celelalte ţări comuniste trecerea de la un sitem la altul s-a făcut fără acţiuni armate. Voi încerca să încropesc o teorie, pe baza evenimentelor istorice şi a articolelor de presă apărute de-a lungul timpului, care să argumenteze convingerea mea intimă că România îşi trăieşte agonia ultimelor clipe în cadrul actualelor graniţe, agonie hrănită de o comunitate, mai mult sau mai puţin ocultă, cu vederi globaliste, cu interese ostile populaţiei acestei ţări. Imediat după marea înghesuială a serviciilor secrete multinaţionale din Decembrie 1989, şi transferul de putere în mâinile celor ce reprezentau interesele acestora, s-a trecut la decapitalizarea marilor unitati economice şi la înstrăinarea resurselor naturale naţionale într-o manieră ”rusească”. Să ne aducem aminte, cei care au apucat să facă economie politică pe vremea comuniştilor, ce se spunea despre diferenţele dintre comunism şi capitalism. Prima dintre ele era proprietatea supra mijloacelor de producţie, nu? Era la mintea celui mai prost dintre activiştii comunişti, dar şi în obiectivul securităţii şi al investitorilor străini, că este momentul să fie jefuită proprietatea statului comunist pentru a crea un capital privat. Nu cred că mai este necesar să amintesc maniera în care s-a făcut. La nivel politic, comuniştii, deveniţi capitalişti peste noapte, au luat decizia istorică sa mituiască populaţia civilă pentru a masca marele jaf. Controversatul om politic devenit premierul României dupa înghesuiala din 89, Petre Roman, a oferit spre cumpărare, la preturi devenite ridicole dupa numai câţiva ani, apartamentele de bloc dar şi locuinţele pe care comuniştii le-au confiscat după ce au venit la putere. Astfel, al doilea mare jaf comunist era mascat de apariţia unei false pieţe imobiliare, iar populaţia era orbită de resturile ce cădeau de la masa acestora, bucurându-se cu ochii în pământ de faptul că ratele pe care le plăteau pentru apartamentul primit erau mai mici decât biletul de tramvai. În tot acest timp, cei sprijiniţi de la Moscova să preia puterea în România au oprerat nestingheriţi asupra marilor capacităţi strategice ale României. În plan mediatic, atacul la adresa unităţii şi integrităţii noastre teritoriale se desfaşoară în mod subliminal, concertat şi sincron în marile trusturi de presă. Nu uit, spre exemplu, o emisiune de radio de la ”Realitatea FM” intitulata în mod ostentativ ”mitici versus aerdeleni” şi prezentată de Robert Turcescu. Se promova ideea ca un ardelean venit în Bucureşti, sau invers, un bucureştean ajuns la Cluj, ar avea probleme de adaptare. Spre mirarea lui Turcescu, care se aştepta ca ascultătorii care interveneau telefonic să intre în polemică, toţi cei care au intrat în direct şi-au exprimat dezacordul faţă de falsa idee ca românii ar fi divizaţi după acest criteriu. Jurnalul meteo de la Realitatea TV, deşi prezintă aceeaşi vreme în toată ţara, se incăpăţânează să o faca separat pentru Ardeal, Moldova, Dobrogea si Muntenia, prezentând în mod evidenţiat harta fiecărei regiuni în parte. E ca şi cum ai spune, la ardeleni e soare, în timp ce la moldoveni, în mod paradoxal, este tot soare precum şi în Dobrogea şi Valahia. În ultima vreme am observat că au revenit asupra acestei prezentări grafice. Lista poate continua cu atacurile susţinute la adresa instituţiilor fundamentale ale statului, precum si cu emisiuni care au drept scop terfelirea sentimentului patriotic. Aparatul de propagandă antiromânească nu i-a scutit nici pe românii din diasporă, cărora li s-a sugerat să îşi lepede identitatea românească, despre care se spune ca este una sinonimă sau se asociază în mod automat cu identitatea rromă, şi să îşi spună ”freelance”. Priviţi numai la agresivitatea campaniei făcute pentru Roşia Montană, ca să înţelegeţi ce urmăresc aceste grupuri de presiune. Pe sărmanii locuitori din Roşia Montană, mai cu forţa, mai cu un pumn de mărunţiş, îi poţi păcăli să îşi părăsească pământurile ce ascund cel mai mare zăcmânt aurifer din Europa, dar cum poti convinge o ţară? Răspunsul vine de la sine, divizându-i. România a devenit victima celor ce, intraţi în politică pe baza carnetului PCR sau desprinşi din structurile serviciilor secrete, şi-au dat mâna şi s-au constituit într-o organizaţie transpartinică, de tip mafiot, cu scopul de muta valorile, mobile şi imobile, din patrimoniul naţional în buzunare private, iar, de cele mai multe ori, aceştia au găsit de cuviinţă să le înstrăineze pe o rută care nu ocoleşte Moscova, Parisul, Viena, Berlinul, Londra. Dacă luăm în calcul valoarea la care au fost vândute resursele energetice ale României, resurse strategice de altfel, putem să comparăm această tranzacţie cu schimbul pe care l-au făcut coloniştii cu indigenii de pe continentul american. Să ne amintim cum a început: Anul de graţie 1968. Ceauşescu împlinea 50 de ani. Departe de a deţine puterea absolută viitoare, ”tânarul” secretar general era serbat relativ discret în jurnalul partidului unic. Principala publicaţie scrisă a regimului, organ al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, „Scanteia” menţiona, în 26 ianuarie, cu o informare banală – „Tovaraşul Nicolae Ceauşescu a împlinit 50 de ani” – care, la rândul ei, deschidea o scrisoare de felicitare către „scumpul tovarăş” din partea Comitetului Central al Partidului Comunist Român, Consiliului de Stat al Republicii şi Consiliului de Miniştri. Ceauşescu încă nu făcea singur totul, iar alţi camarazi, precum Maurer, mai prindeau şi ei prima pagina. Nu lipseau telegramele de felicitare adresate lui Ceauşescu de conducatorii altor state. Pe listă figurau lideri din lumea bună a relaţiilor internationale. Deşi nu avusese încă momentul sau de glorie din august 1968, când a condamnat de la balcon invazia din Cehoslovacia atrăgându-şi respectul occidentalilor, Ceauşescu era privit ca marea promisiune a „lagărului socialist” pentru că arătase deschidere în relaţiile cu Vestul (cu RFG, Israel, SUA). Aşa că diplomaţi importanţi îl curtau pentru a-l folosi ca intermediar în relaţiile cu state altfel greu accesibile, precum China, şi îi scriau „din inimă”. România a început să facă notă distinctă în rândul celorlalte ţări membre ale Tratatului de Varşovia în februarie 1968, la Budapesta, unde a avut loc o întâlnire pregătitoare a secretarilor comitetelor centrale, în vederea Conferinţei Internaţionale a Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti, programată pentru sfârşitul anului. În timp ce americanii duceau un război ”de imagine” în Vietnam, situaţia din Cehoslovacia a fost, încă de la începutul anului 1968, prezentată pe larg în presa de la Bucureşti. Paginile „Scînteii” reflectau în detaliu tot ce se întâmpla la Praga, ca ecou al interesului tot mai mare arătat de puterea politică încercărilor de a ieşi de sub influenţa nefastă a Moscovei. Ceauşescu părea tentat de această posibilitate. Aceasta a fost la început mai mult o formalitate, apoi doar o realitate generată de factori conjuncturali. Ca urmare a tensiunilor dintre URSS şi China, aceasta din urmă a fost atacată în absenţa vreunui reprezentant, fapt ce l-a făcut pe Paul Niculescu-Mizil, reprezentantul României, să se opună înfierării acesteia. Acuzaţiile au fost redirecţionate apoi către regimul de la Bucureşti, fapt ce l-a făcut pe Niculescu-Mizil să părăsească întrunirea, iar mai târziu ca România să fie exclusă de la alte discuţii. Inclusiv sau în special de la cele ce vizau situaţia din Cehoslovacia.În această situaţie, Bucureştiul amână reînnoirea Tratatului româno-sovietic şi îl semnează în schimb pe cel cu Cehoslovacia, al cărui text a fost aprobat în Prezidiul Permanent al CC al PCR din 27 mai 1968, după ce fusese negociat cu partea cehoslovacă. Chiar dacă Praga dorea reformarea sistemului, Bucureştiul îşi dorea doar un control absolut, fără imixtiuni externe. Într-un grup ce avea să fie numit „Mica Antantă“, celor două ţări avea să li se alăture Iugoslavia, care, la rându-i, era percepută ca un stat nealiniat şi avea în Occident o imagine diferită de celelalte state comuniste. De cealaltă parte, se cristalizase alianţa „celor cinci“: RDG, Polonia, Bulgaria, Ungaria şi, în fruntea lor, URSS. URSS vede la Praga pericolul unei contrarevoluţii, favorizată de politica prim-secretarului Aleksander Dubcek. Ca urmare a intensificării aşa-ziselor forţe de dreapta, revizioniste, la graniţă încep să fie masate trupe, la iniţiativa grupului „celor cinci“, informaţie care începe să circule în mediile diplomatice. În acest context politic,Tito face o vizită oficială în Cehoslovacia între 9 şi 11 august, urmat la scurt timp, pe 14 şi 15 august, de Ceauşescu. Pe 17 august, conservatorii cehoslovaci, conduşi de Vasil Bil’ak, i-au dat lui Brejnev semnalul pentru a intra cu trupe în Cehoslovacia. Armata sovietică a ales data de 20 august pentru că atunci, cu ocazia Congresului PCC, ar fi putut să ”uşureze” de revizionişti întreaga conducere de partid, ce urma să se găsească în rândurile membrilor Adunării Naţionale şi ai guvernului. Pe 20 august, la miezul nopţii, trupele sovietice, respectiv 29 de divizii, 7.500 de tancuri şi circa 1.000 de avioane, au invadat Cehoslovacia.Informaţia despre invazia trupelor sovietice ajunge la Bucureşti în jurul orei trei dimineaţa, Paul Niculescu-Mizil fiind informat de către corespondentul Agerpres la Praga, Eugen Ionescu. Ceauşescu a aflat imediat după aceea, de la Niculescu-Mizil, convocând Prezidiul Permanent al CC. Ceauşescu propune, şi este aprobat în unanimitate în Prezidiul Permanent, înfiinţarea gărzilor muncitoreşti ca unităţi înarmate precum şi gărzi patriotice la ţară. În acest răstimp s-a organizat în exterior celebra manifestaţie din Piaţa Palatului. Cifra estimativă a participanţilor a fost de 80.000, cu mult peste aşteptările lui Ceauşescu. Reacţia lui Ceauşescu în faţa mişcării de solidaritate cu ceea ce se întâmpla în Cehoslovacia a variat de la nelinişte la exaltare, iar discursul ţinut de acesta în faţa manifestanţilor a oscilat de la raţional la vehement. Acest discurs avea să constituie marele noroc al carierei sale politice, prin capitalul de imagine pe care i l-a adus ulterior. La Praga, ca urmare a solidarizării civililor cu liderii de partid şi reformele creionate încă de la începutul Primăverii, sovieticii au fost nevoiţi să recunoască vechea conducere a PCC, în frunte cu Dubcek. Pentru a rezolva situaţia, Brejnev a dispus ca membrii Comitetului Executiv de la Praga să fie duşi la Moscova. La Bucureşti, pe 23 august a avut loc parada militară, la care, în premieră, au defilat formaţiuni de gărzi patriotice pentru a arăta comunităţii internaţionale largul sprijin al poziţiei luate de România în rândul populaţiei.Speriat de amploarea mişcărilor şi îngrijorat de consecinţele unui sprijin real acordat revizioniştilor de la Praga, Occidentul a tacut, considerând că este o problemă internă a tratatului de la Varşovia. La întâlnirea cu Iosip Broz Tito la Vîrşeţ, pe 24 august, Ceauşescu, însoţit de Emil Bodnăraş, i-a cerut liderului de la Belgrad o asigurare că, în cazul unui conflict, armata şi autorităţile române s-ar putea retrage pe linia Timişoara-Turnu Severin în Iugoslavia. Tito a evitat un răspuns tranşant, invocând problemele teritoriale ale Iugoslaviei de la graniţa cu Italia, precum şi cele cu Albania. Întors în ţară, Ceauşescu s-a trezit, ca după un duş rece, şi a căutat să îşi mai îndulcească discursul, apelând la o retorică care să evite implicarea ONU. Practic, curajul lui Ceauşescu de a se opune URSS a durat doar o zi. Ziua de glorie 21 august 1968. La opt luni după înăbuşirea Primăverii de la Praga, Dubcek este definitiv înlăturat, în aprilie 1969, din postul de prim-secretar al PC de comunistul Gustav Husak, susţinut de Kremlin. În mod paradoxal, Gustav Husak a fost deţinut al regimului stalinist în perioada 1951-1960. Husak va deţine frâiele partidului până la căderea comunismului. Dubcek, mai întai preşedinte efemer al Parlamentului, apoi ambasador în Turcia în 1970, devine apoi muncitor forestier, păzit de ochiul vigilent al poliţiei secrete. După pensionare, trăieşte izolat în casa de pe strada Misikova de la Bratislava. Reapare în public la Revoluţia de catifea din noiembrie 1989, aspirând la funcţia supremă în stat, dar populaţia îl preferă pe disidentul Vaclav Havel. Devine preşedinte al Parlamentului în 1989-1992, ia conducerea Partidului Social-Democrat slovac, dar moare în 7 noiembrie 1992 într-un accident de maşină. România a continuat să aibă relaţii bune cu guvernele occidentale şi cu instituţiile internaţionale precum Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială şi după evenimentele de la Praga. România a stabilit sau a păstrat relaţiile diplomatice cu ţări precum Germania de Vest, Israelul, China sau Albania, care din diferite motive aveau relaţii tensionate cu Moscova. După evenimentele de la Praga a urmat o perioada de inflexiune care l-a determinat pe Ceauşescu să îşi concentreze eforturile spre o reformare profundă a serviciilor de securitate. Peste 30% din totalul de 119.000 de informatori, colaboratori, rezidenţi şi gazde de case de întâlnire şi conspirative au fost înlăturaţi din sistem. În paralel, au fost recrutate aproape 14.000 de persoane pentru „realizarea urmăririi informative speciale şi a supravegherii informative generale“. Aparatul securităţii a suferit cea mai puternică reformă pâna la lovitura dată acestuia de trădarea generalului Pacepa. Acţiunile serviciilor de securitate precum si ale serviciului de contraspionaj s-au intensificat, astfel încât, într-o perioada relativ scurtă de timp, aparatul serviciilor de informaţii româneşti a ajuns să fie unul dintre cele mai temute din aceasta zonă. Controlul asupra societăţii civile a devenit mult mai strict, cenzura a fost extinsă, iar Securitatea a recrutat noi agenţi-informatori şi a mărit numărul de posturi telefonice puse sub observaţie. Numărul românilor care aveau dosare de urmărire a crescut. În conformitate cu dezvăluirile CNSAS, în 1989 unul din trei români era informator al Securităţii. Jenant, nu? În 1989, schimbarea la faţă a ruşilor, reforma acestora şi spargerea imperiului sovietic l-au lăsat pe Ceauşescu în ofsaid. Tuşierii unguri şi cei bulgari, rămaşi cu steagul sus, fluierau a pagubă pentru Ceauşescu, iar acesta, orbit de orgoliu si de puterea absolută dată de un serviciu de informaţii omniprezent, nu a realizat că s-au schimbat regulile jocului. ”Sistemul” funcţiona perfect dar a dorit să se alinieze noilor condiţii internaţionale. Trecerea serviciilor de informaţii de partea unui lider comunist care să le asigure tranziţia spre ceea ce a urmat după 1989 nu s-ar fi putut face decât prin reducerea la tăcere a lui Ceauşescu, ceea ce s-a şi întâmplat. Mascarea trădării acestora, capitularea lor în faţa serviciilor ruseşti şi occidentale, trebuia făcută după o regie care să simuleze o revoluţie populară, fapt ce a legitimat noua succesiune la putere a comunistului Iliescu, persoană agreată de Kremlin. Comanda asasinatului lui Ceauşescu a venit direct din birourile Kremlinului, nu mai este un secret. În acel moment, nomenclatura comunistă a răsuflat uşurată. ”Sistemul” funcţiona din nou şi mai era doar o chestiune de timp până la cosmetizarea acestuia. Cehoslovacia a fost divizată în Cehia şi Slovacia, Serbia a fost spartă cu tancul şi bombardierele, iar Romania, ţară membră NATO, membră UE, este devalizată de o clasă politică iresponsabilă si şantajabilă, ale cărei dosare de colaborare cu fosta securitate stau în sertarele serviciilor străine de securitate, ca parghie de control şi comandă a acestora. Aşa a fost posibilă înstrăinarea cu bună ştiinţa a marilor capacităţi energetice precum si a zonelor cu potenţial economic dezvoltat. Presa din România, şi anume acea parte care nu a intrat sub pulpanul marilor trusturi de presă, alimentate financiar din exterior, a început să semnalizeze derapajele majore spre care ne îndreptăm. Societatea civilă este aproape inexistentă iar încercările acesteia sunt împiedicate să coaguleze şi să se exprime într-un mod coerent. Singurul obstacol pe care îl mai au de înfrânt serviciile care îşi doresc o Românie regionalizată, este coeziunea si unitatea românilor, sau, mai bine spus, sentimentul de patriotism al acestora. ..... Desigur că sunt mult mai multe de spus. Acum, când am aflat cu toţii că ştafeta a fost predată umatoarei generaţii de activişti al marelui partid multinaţional cu sediul central la Moscova, acolo de unde, mai în secret, mai pe faţa, lideri politici aserviţi se duc să îşi însuşească programe naţionale de guvernare, suntem chemaţi să spunem ce viitor ne dorim copiilor noştri, şi să semnăm cu ştampila peste numele celui în mâna căruia lăsăm destinele sufletelor tinere ale acestora. Am încredere în capacitatea României de a se ridica pe propriile picioare, de a schimba poziţia îngenuncheată în faţa Moscovei roşii, şi de a păşi cu demnitate spre Comunitatea Europeană, acolo unde ne este locul, alături de Germania, Franţa, Spania, şi celelalte naţiuni civilizate şi civilizatoare. Dacă nu aveţi copii, mergeţi, vă rog, să votaţi pentru ai mei. Cu respect, Zexe. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   "îmi este dor de tine ca de orice alt om pe care nu l-am cunoscut niciodată ca de femeia asta din care tot uit ameninţările cu pacea războaiele de independenţă ultimul ei cuvînt şi tot ce a urmat cel mai mult îmi place inima ei care umple scrumierele din toate oraşele în care se fumează cu ochii închişi trebuie să te duc măcar o dată într-unul să simţi cum e să tragi în piept 24 de ore din 24 şi moartea să nu se mai vadă de la o poştă în vieţile noastre dar astea sunt doar gînduri dintr-o sîmbătă care se aplecă peste balcon şi îmi lasă sîngele la uscat..." Vero, asta e un extras dintr-un text mai vechi al meu, unul din care poti trage concluziile rigoare. :) Chiar daca nu mai scriu ca inainte, nu ma pot abtine sa poetizez, jocul de cuvinte ramane preferatul meu. Iti promit ca o sa ma gandesc la orice rugaminte a cuiva . Mai ales daca vine de la un om pe care l-as numi cu mare drag prieten.   Postat de catre . Fiinta la data de 2009-11-24 17:13:23               Adriana, Presedintele nici unei tzari din lume nu poate determina pe cineva sa se lase de fumat. Si nu exista factor exterior care sa te poata motiva, ci numai tu, cu fortza ta interioara, pe care cu sigurantza ca o ai. Am indraznit sa intervin numai ca sa te rog si eu sa faci acest efort. Daca vrei, poti. Andrei, scuze de off-topic.... Adriana, sa nu uiti, la fiecare tzigara pe care o mai aprinzi, de rugamintea mea. Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-11-24 15:15:19               Zexe, si noi am fost copii. Eu am fost chiar unul incapatanat, ambitios si caruia i-a placut pur si simplu sa invete si sa faca sport. Am intrat fara meditatii (desi se purtau la vremea aceea) la facultatea de drept si am terminat cu bursa de merit, cu zece pe linie in ultimul an, cand altii trageau pentru un cinci. Mi-am dorit si imi doresc sa fiu un exemplu, macar din acest punct de vedere pentru copilul meu. Stii de ce? Am crezut din tot sufletul ca daca pui suflet in ceva, reusesti sa ai randament in ceea ce faci mai departe in acea directie. Ca informatia asimilata te face sa fii competitiv in orice sistem. Aiurea. N-o sa dau detalii despre tot ce a urmat. O sa iti spun doar ca dupa terminarea facultatii, m-am apucat de fumat, desi detestam obiceiul. Stii ce imi doresc? Un presedinte care sa ma determine sa ma las. Sanse reale pentru fiecare om din tara asta. Vreau sa votez oameni care isi asuma platforma politica si riscul neaducerii ei la indeplinire. Oameni pe care sa ii privesc cu mandria ca ma reprezinta pentru ca sunt capabili si mai buni decat mine, decat tine, decat altii. Tu ii cunosti, Andrei? Spune-mi, mie. Copilului meu... Pana la urma, singurul lucru util pe care cred ca il pot face pentru copilul meu, pentru al tau, pentru al altora e sa ma las singura de fumat. I promise myself!   Postat de catre . Fiinta la data de 2009-11-24 13:27:28               ieri betivii mei au votat astfel: vadim 19, basescu 10, geoana 2, crin 1, becali 1. azi un strain a spus ca a votat in com. smeeni la o camera speciala de vot. a fost al 78-lea pe o lista. dupa ca crin acuza votul cu autobuze, am facut socoteala: daca un partid face cate 30 buletine false cu cpn-uri din cimitire, perfect valabile, si colinda tara cu trenul, autobuzul etc inseamna 500 membri x30 =1500 voturi pe oras x 41 judete cel putin,= peste 1500 de voturi false. concluzia: fie se da o lege cu votul obligatoriu, fie sectiile speciale de votare sunt inregistrate si supuse verificarilor. nu de alta, macar democratia sa insemne optiunea reala a poporului. este posibil si ce ziceti dv cu secu. am observat absenta brusca a unor clienti de-ai mei tocmai... ieri. probabil... cu autobuzu! inchipuiti-va ce ar putea face 1 din trei cetateni organizati la comanda? asta trebuia sa propuna base la refendum, nu prostii! acuzati inconstient comunistii . ca si cum ar fi tigani. erau 4 mil. daca erau unu dintr-o familie de 3 persoane insemnau 1 comunist din 2 cetateni, mai multi decat securistii. in strada au iesit comunistii, despre ceilalti nici nu se stia, nu au zis zis nici "pas", in schimb zic acum cu o gura care ii acopera pe cei care, de bine de rau s-au opus atunci. si nu se constientizeaza ca mai bine nu poate fi decat insusind organic idei bune. toata lumea. acuzati comunistii ca va este usor, ei nu va pot face rau. dar, sub ochii dv, se intampla grozavii care, fiindca va convin, va fac sa tineti gura inchisa. de ex. televiziunea romana interpreteaza drepturile omului cum basescu constitutia. in loc sa invite cei 12 candidati la o dezbatere fie oricat de lunga, 12 oameni care au indeplinit cerintele legale pentru a candida, iar la dezbatetre sa poata absenta oricare dintre ei,televiziunea o carmeste abuziv spre staff-uri, face clasamente pe grupe ca la gradinita, iar vadim este gonit de la porti ca un cersetor. oameni mari/distepti, slujiti morala.   Postat de catre nicolae tudor la data de 2009-11-23 15:31:08               Basescu este cu oproximativ 100 000 voturi peste PD-L 2008, Geoana cu 150-200 000 sub PSD 2008, Antonescu cu 150 000 peste PNL 2008. Din acest punct de vedere, la prezidentiale, nu s-a intamplat nimic spectaculos. Niciunul nu a reusit sa convinga, sa treaca peste limitele bazinului electoral al partidului. Cu alte cuvinte, nimeni nu a convins pe nimeni. Nici măcar Crin Antonescu. Reforma statului, insa, au votat-o cu totii. Prezenta la vot a fost de 50,61%, iar dintre acestia 77,39% s-au pronuntat pentru un parlament unicameral, iar 88,87%, pentru reducerea numarului de parlamentari. Ceea ce ma bucura cel mai mult este prezenta la vot. In comparatie cu pronosticurile vehiculate la canalele de mogul, prezenta la vot a transmis clasei politice un mesaj ferm si clar "Ajunge! Puneti mana si munciti ca va ia mama naibii. Si mai rasfirati-va, baieti, mai raruti ca ati sufocat bugetul"   Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-11-23 12:39:48               Dupa cum vedeti, domnule Bordas, exista viata si dupa primul tur, si, banuiesc, va exista si dupa ultimul tur. Dupa cum bine observati, dictatura nu si-a scos armatele pe strazi, nu a chemat minerii, nu a devastat sediile partidelor de opozitie in cautare de droguri si valuta, e liniste. Visceralitatea care a insotit aproape toata aceasta campanie, duse pe toate fronturile nu au avut niciun efect asupra intentiei de vot a populatiei. A fost o lectie data celor ce credeau (si inca mai cred unii) ca populatia cu drept de vot a ramas tot aceeasi ca in '90. Cat de idioata a putut fi ideea cu dictatura, si cat prost manipulata a fost, am vazut cu totii. Dumneavoastra spuneti ca "poporul" a fost manipulat, ca a votat in necunostinta de cauza si veti invoca principiul ca un parlament bicameral ar putea scoate legi mai bune decat unul cu o singura camera. Poporul despre care vorbiti dumneavoastra nu a judecat precum spuneti. Poporul a vazut ca Parlamentul este o ascunzatoare buna pentru cei care sunt chemati sa dea socoteala in justitie, ca parlamentul bicameral a devenit un parlament cu doua dormitoare, ca timp de 20 de ani nu a reusit sa scoata un pachet de legi simple si coerente, ca acesti parlamentari, chiar alesi uninominal, se comporta ca si cum ar fi fost alesi pe lista de partid, si argumentele ar putea continua. Economia de bani este atat de mica in comparatie cu economia de timp, incat as considera ca daca i-am plati inca 20 de ani de acum in colo, si tot nu s-ar simti in comparatie cu beneficiul adus de o reforma reala a statului si a institutiilor sale. Dumneavoastra si multi ca dumneavoastra au ramas incremeniti cu coltii in gambele presedintelui, considerand ca reforma si dorinta de progres a romanilor porneste si termina cu Basescu. De altfel, aceasta idee stupida ii va face pe cei angajati in lupta electorala, sa piarda la scor. Ideea ca au de infruntat un candidat si nu un curent de opinii i-a determinat sa arunce o avalansa de dejectii asupra acestuia fara sa realizeze ca populatia cu internet in casa nu este atat de naiva precum sustineti si dumneavoastra, domnule Bordas. E foarte adevarat ca Basescu a simtit aceasta tendinta sociala si s-a facut purtatorul de mesaj al acestora, angajandu-se sa le duca la implinire. Ca nu a reusit din prima era si firesc, dar poate reuseste in urmatorul mandat. Oricum, macar este singurul care declara ca isi doreste reforma. Singurul care face pasi in aceasta directie. Daca nu va fi Basescu va fi altul, va fi mereu altul, pentru ca este in legea firii sa ne dorim progres. Ca va place sau nu, vremea comunistilor a trecut, iar incapatanarea de a perpetua un sistem social falimentar va tine Romania in coada Europei vreme de inca cateva generatii. E timpul sa ne modernizam, domnule Bordas, si daca despre poporul roman puteti spune cu atata usurinta ca, in naivitata lui, nu stie ce voteaza, tot atat de usor va spun si eu ca va inselati amarnic. Va dau o veste trista, nu sunteti singura persoana inteligenta.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-11-23 12:01:23               Hidra rosie? Da' aia portocalie ce cusur are? Sau aia galbena? Sunt ele mai putin flamande? Mai putin corupte? Ma faci sa rad. Desi eu nu prea rad decat la umorul original. Sabloanele ma lasa rece. Crezi ca un parlament unicameral inseamna reforma clasei politice? Eu nu cred. Nu e nici macar un inceput. Iar poporul a inteles cam asa: astia ne cam sug banii, asa ca ia sa-i mai rarim. Si a votat in consecinta. Nu in cunostinta de cauza.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-11-23 10:50:12               Câteva consideraţii asupra regimului parlamentar din România; Scurtă întâlnire cu Nuţi - spaima Constituţii La începutul săptâmânii acesteia, eu, profesor-diriginte, rămăsesem aproape singură în şcoală în aşteptarea părinţilor clasei mele pentru desfăşurarea în bune condiţiuni a unei şedinţe periodice. Într-o pauză a susnumitului eveniment, în timp ce coboram agale scările îndreptându-mă către grupul sanitar pentru a-mi satisface nevoile fiziologice, am înţepenit de emoţie la vederea tabloului de sub scară: în ceasul serii, portarii - blondul de la intrarea elevilor, Neghiniţă de la profesori şi cu Lanolină, şeful lor, împreună cu femeile de serviciu - Nuţi şi Păscuţa, se găseau şi ei în plină reuniune. Dezinhibaţi odată cu coborârea botniţelor de la SANEPID, pe care fuseseră nevoiţi să le suporte cu stoicism toată ziua, acum îşi dădeau drumul la gură: - Doamna profesoară, dumneavoastră care sînteţi mai populară, aşe, luaţi o ţigară cu noi şi lămuriţi-ne - în istoria aia a dvs s-a mai petrecut vreo mârlănie mai mare decât face astăzi ăl de-şi zice Parlament? Ce-i aia, Doamnă? Ăştia-s buni doar să ne mănânce nouă banii, aţi auzit că vorbesc la mobil pe banii dvs? Ce ştiu ei, Doamnă? Ăştia ne sug sângele din noi, toată sudoarea muncii noastre sînt adunaţi acolo la Casa Poporului. Şi au pus o osânză pe ei... Şi Lanolină, cu năduful şefului responsabil pentru soarta personalului TESLA: Nu ca noi de stăm cu Proposeptu între dinţi toată ziua şi murim de cald cu astea pe faţă în vreme ce ei iau salarii de sute de mii de euroi şi se plimbă cu Mozviciu... Şi dă-i şi combate, şi dă-i şi combate, amicii cărora în ruşinosul meu zel colaboraţionist le-am ascuns în nenumărate rânduri ţuica în laboratorul de biologie, printre papagali şi capete de jder, prinseseră glas. Cu vigoare de şef, Lanolină conchide: Tot ei au fost înainte, tot ei sînt şi acum, au pus mâna pe averile lu Ceaşcă, pe conturile alea din străinătate, ăştia ne-au vândut ţărişoara noastră şi acum cică ne bagă şi cipuri...când o să fim şi noi civilizaţi ca ăia de la UIE, domle, curaţi, uscaţi? Păi ce, astea-s haine ce ne dă ăştia aici, dacă eram acolo îţi dădea ăia o uniformă de lucea pe tine şi mască de protecţie specială cu tub şi cu termometru. Cum intră bacteria, cum semnalizează şi s-aprinde ledu... - De ce să fie atât de mulţi dacă ei nu face nimica, sînt de prisos, doamna profesoară, cine-o fi inventat şi parlamentul aista că era mai bine înainte că era unul şi ştiam şi noi de unde vine binele? Păi nu zice bine, şefu? se vâră Păscuţa Nu are omul o pensie, nu găseşte un medicament la copii, iar ăia stau acolo şi dorm - E plin de baroni Parlamentul ăla, domle, şi Neghiniţă se scobeşte între dinţi avid să recupereze onoarea pierdută a măselei celei vechi, aurită în cinstea naşterii primului său copil. Când s-a mai pomenit la noi în ţară atâţia baroni? Ne cuprinde de tot, ajungem de dormim pe rogojini ca pe vremea regelui -Taci, băi băiatule, eşti tânăr şi nu ştii, că ăia nu sînt baroni, mişună de moguli, ca la ruşi, pe baroneasă am văzut-o eu acum câţiva ani la televizor. Mamă, ce femeie, ce doamnă... Lanolină din nou pune punctul pe "i" cu autoritatea şefului: Băi, omule, mogulii nu sînt la ruşi, ăia sînt mongoli, nu, doamna profesoară? Mogulii sînt graşii din şatră. Nuţi trece la atac- Măi oameni buni, eu zic aşa: cât mai puţini şi dacă se poate deloc, să-i desfiinţeze cu totul. Am avut săptămâna trecută un proces la Lehliu şi corupţie cât cuprinde. De ce nu ia măsuri Parlamentu să fie demis judecătorul ăla? M-am îndepărtat tiptil de teamă să nu stârnesc microbii, se pare, atât de rezistenţi...   Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-11-23 00:48:09               "Nici in comentariile de mai jos nu lipseste heirupismul electoral. 80%? O fi. Acolo, in sondajele care incearca sa induca aceasta cifra ca fiind un adevar. Vorbim dupa exit-poll" "Rezultate preliminare referendum: 87,43% din alegatori au votat pentru reducerea numarului de parlamentari, 77,4% au votat pentru Parlament unicameral" Domnule Bordas, dupa cum bine observati, ne cam lipseste heirupismul electoral. Numai ca nimeni nu va dormi linistrit noaptea asta. Hidra rosie este lovita in plex si va replica necrutator in populatia care a dat votul reformei. A dat votul unei reforme a clasei politice, unei reforme a justitiei, o justitie corupta pana la nivelul unitar, si a dat votul pentru progresul acestei natiuni. Romania este pe drumul cel bun, Dumnezeu sa ne calauzeasca pasii urmatori!   Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-11-22 22:32:43               Cat despre intoleranta, va rog frumos sa ma scuzati, nu eu am scos mitraliera. Hotul striga hotii si intolerantul face apel la toleranta, deja ma amuza acest paradox.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-11-22 15:01:53               Domnule Bordas, observ si eu ca va repeziti sa comentati dupa sablonul si abordarea intelectualului Mircea Badea. Faptul ca sunt bine informat este doar o parare subiectiva si tine doar de faptul ca dumneavoastra nu sunteti informat deloc, sau, dupa argumentele aduse in discutie, va mai informati cand mai iesiti cu baietii la o bere. Altfel, informatia apartine chiar protagonistului regulator de relatii si a fost facuta publica prin declaratie de presa. Ca sa va scutesc de lozinci, as fi curios sa le numiti pe acelea care va deranjeaza, ca sa le elimin. Am aflat si eu ca sunteti saturati de atata instructie de partid, si nu doresc sa va trezesc amintiri tulburatoare.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-11-22 14:56:21               PS Treimea aia despre care vorbeşti are o culoare anume, nu? Ceva care aduce cu puful pinguinilor de la Orange. Aia care este pro. Ceilalţi au fost, cu toţii, fie pecerişti, fie securişti. Tagma celor neînregimentaţi nu există, după cum văd eu din text şi din comentarii. Cine nu e cu noi... (tot lozincă, de ce aş face eu excepţie, nu?) Edificat, repet: 'neaţa!   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-11-22 14:32:53               'neaţa. Andrei, de ce m-aş fi aşteptat la un comentariu mai puţin lozincard decît textul? Atîta lucru ştiu şi eu. Relaţiile externe ale României au fost regula(riza)te de şeful statului prin contacte directe cu licuricii lumii. Cum au arătat acele contacte e lesne de imaginat. Ne-a spus-o, şi mai neaoş nici că se putea, cel dintâi stătător al neamului. Pentru unul care face parte din cele două treimi, pari foarte bine informat. 'neaţa din nou, naţiune. Că despre deşteptare nu poate fi vorba. Prea multă ceaţă împrăştiată de unii şi de alţii pentru a nu crede că e încă noapte.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-11-22 14:26:36               Va rog frumos sa ma scuzati ca am omis sa las un mesaj lamuritor. Acum am realizat ca este nu numai indicat, dar si necesar. Cei care au fost membri PCR si/sau delatori amatori la urechea securitatii sunt rugati sa se abtina sa comenteze cu ura de clasa. Eu m-am adresat cu precadere celor doua treimi ramase neimplicate in lupte cu mitraliere, in torturari prin temnite ascunse de lumina soarelui, si, desigur, cu atat mai putin celor ce sunt de parere ca regularizarea relatiilor Romaniei cu terte tari se face de Presedintele Senatului si/sau vicepresedintele CSAT pe ascuns, prin intermediul agentilor straini de informatii si in mod repetat. Buna ziua, domnule Bordas!   Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-11-22 14:09:29               pana la ora 12, cand eu am inchis si am mers sa votez, au votat 10 clienti de-ai mei din 15 si din care 1-2-3 nu vor vota. le-am dat un pahar din ce-au baut pentru ca si-au exprimat calitatea de cetateni. votul lor arata astfel: vadim 9, basescu 1. prin calculul probabilitatilor se pare ca poporul nu mai are rabdare, vrea imediat dreptate facuta cu... mitraliera. o fi de bine, o fi de rau? ps. scuze pentru tipo -ul precedent   Postat de catre nicolae tudor la data de 2009-11-22 13:25:13               Am încredere în capacitatea României de a se ridica pe propriile picioare, de a schimba poziţia îngenuncheată în faţa Moscovei roşii, şi de a păşi cu demnitate spre Comunitatea Europeană, acolo unde ne este locul, alături de Germania, Franţa, Spania, şi celelalte naţiuni civilizate şi civilizatoare. Dacă nu aveţi copii, mergeţi, vă rog, să votaţi pentru ai mei. Zexe, sa inteleg ca si in ultimii cinci ani am stat tot in genunchi? Atunci chiar ca este nevoie de o schimbare. Ne-au chemat, oare, Germania, Franţa, Spania, şi celelalte naţiuni civilizate şi civilizatoare, in ultimii cinci ani, alaturi de ele, prin dialog la nivel inalt? Nu-mi amintesc. Asta inseamna ca e nevoie de schimbare. Impiedica cineva societatea civila sa se coaguleze? Poate serviciile secrete? Cine le are sub comanda? Daca e asa cum spui, se impune o schimbare. In rest, pe langa cateva adevaruri rostite sententios, dar fara suport, articolul tau nu este departe de articolele postate pe aici pe aceeasi tema. Nici in comentariile de mai jos nu lipseste heirupismul electoral. 80%? O fi. Acolo, in sondajele care incearca sa induca aceasta cifra ca fiind un adevar. Vorbim dupa exit-poll. O treime dintre romanii din 1989 erau turnatori? Asta este o veste si comica, si trista. Comica pentru ideea pe care vrea sa o induca. Trista pentru acelasi lucru. O fi si adevarata afirmatia, chiar sustinuta de celebrul nostru cenesas? Lasa-mi macar dreptul de a avea niste teribile rezerve. Ne indemni sa votam. OK. Pana la urma, e nevoie de exprimarea unei optiuni. Sub lozinca (singura care se mai apropie de adevar): Cum o dau si cum socot, Noi votam, ei papă tot. PS Vad ca revine, obstinant, lozinca nu ne vindem tara. Usor modificata: am dat tara pe nimic Hai sa rostesc si eu o lozinca: nu am avut doar capacitati energetice. Am avut si flotă. Mai nou, se afirma ca avem soacre. Si jurnalisti rapiti. Ambele situatii, tot presa neaservita (sau, mai stii...) o afirma, aducatoare de bani, cică... Io in cine sa cred? Retorică, desigur. Intrebarea. Nu va osteniti cu raspunsuri. Nu să merită, vorba ardeleanului.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-11-22 10:26:35               Domnule Nicolae, am uitat sa va intreb cum sa votez la Referendum. In intelepciunea poporului, 80% dintre ei vor raspunde la chemarea presedintelui si vor vota sa se stinga lumina intr-unul din dormitoarele Parlamentului. Dumneavoastra cum veti vota?   Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-11-21 22:30:42               Domnule Nicolae, stati linistit. Poporul este cel putin tot atat de intelept precum sunteti dumneavoastra. E foarte posibil ca optiunea dumneavoastra sa fie aceeasi cu a poporului.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-11-21 21:30:11               Orice drum gresit are cale de intoarcere. Peste toate exista o intelepciune a poporului roman, cel care mai ramane dupa ce o mare parte isi astupa scarbita urechile si ochii. Astfel poporul a ales bine in 90 un comunist( Iliescu) pentru a face trecerea lenta spre capitalism. Ca s-au vandut toate si au aparut fel de fel de imbogatiti, trebuia sa se intample. ca acestea s-au facut legal sau nu este treaba justitiei care isi va face mai devreme sau mai tarziu datoria. acum romania are o situatie delicata: sa face loc unui lider al dreptatii (vadim-pui de hitler?), sa se continuie cu dictachioru', adica sa facem si sa desfacem guverne citind constitutia dupa plac, astfel ca presedintele sa o poata numi pe soacra-sa premier intr-o zi...? sa preia conducerea partidul din comunisti care apare oarecum organizat si tine un pic si cu cei multi? poporul are de ales. in intelepciune lui cred ca-l va prefera pe gioana, pe care eu nu-l voi vota. daca stiam din timp ca turul doi pica de sf nicolae, candidam, poporul roman imi facea cadou presedintia:))   Postat de catre nicolae tudor la data de 2009-11-21 21:19:22               Iulia, inteleg ce spui si stiu si eu ca ne va fi greu sa-i deposedam pe bolsevici de putere. Singurul lucru decent pe care il putem face este sa incercam sa ne conducem si singuri destinele, fara influentele intereselor sovietice, fara presedinti confectionati in laboratoarele Kremlinului. Este greu dar nu imposibil.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-11-21 20:18:22               Ooooof, zexe. Pana la "..." sunt de acord. Mai departe ce e sigur este ca avem copii, deci votăm pentru si cu ei...   Postat de catre iulia ralia la data de 2009-11-21 19:42:31	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120086 Useri: 1426
ADMINISTRARE