|
|
|
|
|
|
|
|
|
Orașul interzis |
|
|
Text
postat de
iuri iulian Lorincz |
|
|
Nu știu de ce
dar drumul până la tine
mi se pare acum o veșnicie
te-ai mutat într-un oraș straniu
unde bătăile inimii
sunt imperceptibile auzului meu
un oraș interzis
cu străzi înguste
pe care pășesc un furnicar de oameni liliputani
ființe ce știu doar mersul înainte
fără să privească peste umeri oglinda celălaltei lumi
te-ai baricadat între ziduri
trăgând după tine ușile mele deschise
cu toate cărțile răsfoite
cu toate bibelourile
ciobite de sentimente
pe marginea unui vis dezertat din lumină
mai ții minte
îți făceam
avioane din foi de hârtie
pe aripile lor îți scriam stihuri
surprinzător era că
cele de dragoste zburau mai mult
și aterizau în palma ta plată ca o pistă
împrejmuită cu mesteceni cu scoarța ninsă
și umedă de stropii norilor gri
tu fumai țigări fine
stigându-mi-le pe vârful limbii
fără ca eu să le simt usturimea
mă dureau doar avioanele mele
rămase captive în hangarul din tine. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
-imperceptibile, un cuvânt greoi.
un poem bun, ușor prozaic. |
|
|
|
Postat
de catre
vasile iftime la data de
2009-11-18 16:47:44 |
|
|