PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Greierele şi furnica Text postat de Valeriu Cercel Dintre fabulele care Au avut succes odată, Este una ce îmi pare, Astăzi, foarte demodată, Chiar mai mult, inoportună Pentru-această rânduială, Cu-o morală care-i sună Nici ca nuca-n tencuială ; “Greierele şi furnica”… Lăutar, ea gospodină !… Fac pariu că şi bunica De-ar citi-o se închină, Fiind vremile schimbate, Crize lungi şi barosane, Plus că nu sunt menţionate, Celulare, blugi, Merţane, Iar apoi, e-o “Uniune”, Ce, pentru armonizare, Fabulei i s-ar impune O reactualizare După legi europene, Şi cerinţelor de piaţă, Puse vechile catrene La situaţia de faţă, Fără vreo discriminare, Sau rasism, iar în finală Greierele fi’nd cel care Va veni cu o morală ; (Orişicum, de vreţi-nu-vreţi, Doar privind la noua eră, Cam toţi vechii cântăreţi Au făcut azi carieră !)… Greierele, deci, artist, Conservat, nu la cutie, Domiciliu, navetist, Neplătind la stat simbrie, După şpriţuri şi manele, Cam pe la sfârşit de vară, Rămânând fără lovele Şi sacâz pentru vioară, S-a gândit că n-are rost, La furnica cea ingrată, Să mai meargă ca un prost A mai lua sictir o dată, Şi s-a dus la bancă, drept, Cu elan şi bucurie, Precum omul înţelept Să se bage-n datorie ; Credit, neavând vreodată, I-a fost…dulce, sugerat , De o viespe înţepată, Să se ducă la furat…. Trecu strada vizavi, La o bancă şi mai mare Unde ăia,-n plină zi, I-au rupt câteva picioare ; Dar povestea lui, şocantă, Fiind vorba de lovele, Acu-i mai interesantă, Ca şi în telenovele : Dup-atâtea ghinioane, Prin ce şmen, nu am habar, A vândut, pe milioane, Scripca lui ca…Stradivar ! Virtuos, plin de talente, Şi bengos la caracter, Se trezi, eminamente, Peste noapte că-i bancher (!) De-a-nceput chiar a se teme, Nu de foame, nici de sete, Regulat de noi probleme : Banii trebuiau să fete, Şi cum fraieri n-a găsit A produce fecundare, Nu ştiu cum, şi-a amintit De furnica muncitoare (!?) Care, fiind gospodină Şi naivă, dedicată, Era, fără altă vină, Prada cea mai indicată Să-i ofere-un împrumut Cu-o dobândă ideală, Doi la sută, doar atât, (Asta numai de momeală) Pentru ţoale, termopane, Chiar şi două limuzine, Ori să-şi bage silicoane Să le-oftice pe vecine ; Aşa că, într-o clipită Şi cât doar ai zice “peşte”, Furnicuţa ispitită A făcut ce-i omeneşte, Coborând pe înserat Dintr-un Mercedes balşoi, Şi cu-n “pept” de-a virusat Cam un sfert de muşuroi, Până-n zori, când ( băi bădie, Cum se dă şi azi din fleancă !) Devenise pandemie…. Toate-au dat buluc la bancă, Unde, binefăcător, Cu-n procent de-ţi dai karate, Le-a dat greierele, lor, Cât puteau căra în spate, De-a ajuns un muşuroi, Furnicuţe muncitoare, Generaţii apoi, A plăti, fiind datoare, Întreit, chiar mă gândesc, Pentru zeci, sute de ani, Fi’n’că timp, ăi de trudesc, N-au, oricum, să facă bani… Iar acuma, spre finală, Greierele, cum spusei, Va veni cu o morală Ce-o găsiţi şi singurei Numai de veţi lua aminte La o mică eroare : O furnică…n-are minte Să ajungă debitoare ! Valeriu Cercel Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Multam de trecere si de banc . Este bun si la monent. Totusi, ma intreb daca greierasul s-a mai intors de la Paris, sau cel putin asa in vizita (?!)   Postat de catre Valeriu Cercel la data de 2009-10-20 16:04:45               Valeriu, citisem pe internet, o altfel de balada. Iata, o s-o postez aici: GREIERELE SI FURNICA (Fabula moderna) Primavara. Furnica sapa, pune seminte, face straturi. Apare si greierele. - Ce faci, greierasule? - Merg la un tenis cu baietii. - Mai, mai! Sa nu vii la iarna sa-mi ceri mancare, ca nu stiu ce-ti fac! - Da, da, bine…. Vara. Furnica aduna, secera, coseste. Trece greierele, cu o chitara sub brat. - Ce faci, ma? - Ma duc sa cant cu baietii in parc. - Sa nu uiti: de la mine sa nu ceri de mancare. Toamna. Furnica culegea de zor, facea dulceturi, punea conserve. Trece greierul, tot cu chitara sub brat. - Ce faci, ma? - Ma duc sa cant cu baietii in bar. - Bine, ma, da’ la munca nu vii pana la iarna? Vine iarna. Furnica statea in pridvor, infofolita intr-un sal si cu un ceai fierbinte in mana, cand vede o limuzina. Din ea coboara greierasul. - Ce faci, greierasule? - Uite, ma duc la Paris sa cant. Am avut succes cu chitara. - Bine, greierasule, bafta. Si daca-l vezi pe unu’, Toparceanu, zi-i ca-mi bag picioarele in “Balada” lui… Citind-o pe a ta, este atat de veridica, de actualitate! Este de-a rasul-plansul!Toate cele bune! Vali   Postat de catre Vasilica Ilie la data de 2009-10-20 10:48:20	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23961 Comentarii: 120088 Useri: 1426
ADMINISTRARE