|
|
|
|
|
|
|
|
|
aRe/stare |
|
|
Text
postat de
Tania Ramon |
|
|
monolog
Pe catalige din castan se joacă leapșa norii
cu ciorile de porțelan. Din parc nu simt cocorii
cum fac cuțit din stol și trec.
Și trec și nu le pasă.
Habar nu au de mineral, de legănatu-n dodii
a frunzelor ce cad, carnal, si rup bucăți din zodii
de lemn, de apă și-ncropesc tornade de mătasă.
Sunt prizonier?!
De mîini îmi trag năvălitori cu săbii
copacii spre arhipelag și-n jurul băncii vrăbii
se ceartă care-i cea mai cea, etern cărturăreasă.
Nu.
Sunt rănit.
Adînc.
Înalt.
Poveste sinuoasă.
O zebra-ntinsă pe asfalt îmi duce toamna-n casă.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ah, am avut emotii. Se intampla mai nou sa fie o regula ca acolo unde sunt multe comentarii sa fie o samanta de scanda/ sfada/ carcoteala.
Nu ma asteptam sa va placa seriozitatea mea din acest poem.
Simina, toamna e un puzzle- imprevizibila intotdeauna si cum ieri a cam fost ultima zi de toamna m-am gandit sa-i fac o surpriza :)
Radule, uite steaua nu e steaua. Eu stiu ca esti dintr-o bucata. Ceea ce ma deranjeaza, si nu numai la tine, este diagnosticarea intotdeauna a unui user literar cu varianta cronica a unei probleme pe care o are. Tin sa iti spun ca si in poemul meu tot urechea mea muzicala este. Eu va tot spun ca ma joc, ca improvizez, ca nu prefer tipare chiar daca plec de la ele. Acum am fost chiar serioasa. Mersi de apreciere.
Veronica, ma bucur.
Adrian, ceea ce am scris lui Radu e valabil si pentru tine. Eu am ureche muzicala dar vorba ta, nu prea sunt cu picioarele pe pamant. Ma joc si persiflez imposibilul.
Emanuel si Laura, prezente noi pe pagina mea, ma bucura faptul ca ati rezonat cu poezia.
Laura, poemul pentru mine chiar are o valenta tragica. Ai remarcat bine strofa insa tu ai preferat variantele comice sarind peste cele dramatice puse in antiteza. E bine si asa.
Va multumesc. |
|
|
|
Postat
de catre
Tania Ramon la data de
2009-10-17 12:37:12 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Dar stiu ca nu pierzi vremea ca altii - nu dau nume pentru ca nu sunt persoane importante - ai scris ceva super aici!
o sambata minunata!
iti ofer mult zambete si imbratisari!
Monika |
|
|
|
Postat
de catre
Adra Pescarus la data de
2009-10-17 12:26:39 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Excelente versurile! Interesant este ca toamna descrisa aici ma face sa zambesc: norii joaca leapsa, funzele se leagana-n dodii iar cearta vrabiilor este chiar stenica :)
Forma in care se spun acestea, la randul ei, este jucausa.
Imi place mult cum se dezvaluie sinele aici:
"Nu.
Sunt rănit.
Adînc.
Înalt.
Poveste sinuoasă",
insa vine iar, in ultimul vers, tonul jucaus :)
Felicitari!
|
|
|
|
Postat
de catre
Danciulescu Laura la data de
2009-10-17 11:30:38 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Incântat să vă citesc poemul, pe care îl găsesc inedit în mare parte, iar în plus acesta reușește să convingă și să comunice. Felicitări. Cu respect |
|
|
|
Postat
de catre
emanuel pope la data de
2009-10-17 02:55:00 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
*văđ că atunci când... |
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2009-10-16 22:45:18 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Deci, văd atunci când cobori pe pământ și scrii apelând la logica noastră cea de toate textele, scrii bine.
Semnat: Căposu Deservici. |
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2009-10-16 22:44:45 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
...Da, e un text bun. Imagini care provoacă, surprinzătoare, originale. În ceea ce privește urechea ta muzicală, care lasă mult de dorit, cred că vina e, pe de o parte, a faptului ăstuia de a căuta o așezare a versurilor cât mai wow, dar în același timp purtând grijă prozodiei, iar pe ceaalaltă parte, a rimelor pe care le alegi (în treacăt spus, cu săbii/vrăbii, nu mai faci nimic).
*a frunzelor ce cad - AL (legăntul frunzelor)
Vot. |
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2009-10-16 22:38:43 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Imi place drumul pe care ai luat-o, Tania! Poezia asta a ta m-a incantat.
*
VP.
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-10-16 17:50:25 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
typo/rafinament |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2009-10-16 16:11:28 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
tu chiar esti o poeta, Tania, asa se vede din coltul meu. cu un pic mai multa aplecare asupra muzicii "interioare" (din pacate ureche muzicala n-ai, asta e sigur), si ceva mai mult rafinment in alegerea rimelor, ar putea fi un poem remarcabil. dar e bun si-asa. considera ca ti-as fi lasat o stea daca n-as fi in perioada de prohibitie autoimpusa. vot. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2009-10-16 16:10:40 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Un poem din care se revarsă zbuciumul naturii dar și al omului surprins de o toamnă ce desfrunzește parcul dar și gândul de vară.
Este un poem modern și place. Este interesant jocul de cuvinte ca un puzzle în care descoperi treptat rimele și sensurile cuvintelor.
Văd ca scrii din ce în ce mai bine...mai ascuns zic eu. Felicitări! |
|
|
|
Postat
de catre
Simina S Scladan la data de
2009-10-16 10:29:47 |
|
|