|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Nicolae Alexandru Isaia |
|
|
Luãm vorbe de la altii
pe datorie …
Pe ale noastre le- am ostoit,
le- am mântuit …
Luãm vorbe cu dobândã
de la cãmãtari,
slovari, snovari,
pozari, bizari …
Timpul macinã- n gol,
îi mai aruncam cate o frazã,
sã nu- i rugineascã orele ...
Vorbim cu vorbele altora,
într- un dialog second hand …
Cine mai suntem noi ?
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Multumesc, Teea ! Multumesc frumos ! |
|
|
|
Postat
de catre
Nicolae Alexandru Isaia la data de
2004-09-06 15:53:11 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Uite, frumos, desi o poezie-revolta cu motiv local, extins la nivel de generalitate.
Frumos. |
|
|
|
Postat
de catre
teea mirescu la data de
2004-09-05 19:56:24 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Iti multumesc, Elena, pentru comentariu. Eram intr- adevar intr-o stare de panica, provocata de un surogat de comunicare. M- ai ghicit.
Este clar ca nu asta e solutia, pentru ca duce la alienare.
E, intr- adevar, un semnal de alarma. |
|
|
|
Postat
de catre
Nicolae Alexandru Isaia la data de
2004-05-03 21:43:39 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Da, "vorbele" se fac din "vorbe". Insa ce frumos cand "vorbele' aparent obosite capata sensuri noi ne dau o noua perspectiva asupra a ceea ce vedeam zilnic insa devenise obisnuinta pentru a le mai remarca stralucirile poetice ! Iata ce imagine superba ne propui "luam vorbe...pe datorie". Asa este. Important este ce facem cu ele ca uneori dobanda, cand mai este si camatareasca, ne obliga sa le investim cu mare eficienta astfel incat sa ne platim toate datoriile si sa ne ramana si un "ce profit". In cazul tau profitul este suficient sa fii bogat. Poetic, cel putin, deoarece profitul estetic este mare. Ai stiut sa investesti vorbele luate pe datorie si sa realizezi un poem care sa ne arate intr-o oglinda cruda posibila noastra imagine depersonalizata daca vom lua pe datorie vorbele altora si nu le vom "investi" cum si unde trebuie. Altfel ramanem niste simpli "dialogarzi" second hand. Iau poemul tau ca un semnal de alarma. |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2004-05-03 04:54:51 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Luãm vorbe de la altii
pe datorie …
Pe ale noastre le- am ostoit,
le- am mântuit …
Cuvinte ostoite, mântuite,... din cauza timpului care pune dobândã pe fraze, dialogul nostru se macinã în gol ºi ne întrebãm : Unde ne sunt cuvintele?
|
|
|
|
Postat
de catre
Maria Prochipiuc la data de
2004-05-02 16:25:33 |
|
|