PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Scurt popas în România Text postat de Veronica Pavel La sfârşitul lunii mai a.c. am zburat la Bucureşti, unde am stat numai o săptămână, timp în care am suferit de căldură şi de trafic. Dar am avut şi momente bune: am vizionat două spectacole. Nu le voi face cronica, dar voi povesti prin ce întâmplari “unice” am trecut, la ambele. Primul a fost cel dat de “Opera comică pentru copii”, la Palatul Naţional al Copiilor. Aflasem de pe Internet încă din Canada programul lor, pentru că doream foarte mult, după ce i-am vazut la Toronto toamna trecută în musicalul “O noapte furtunoasă”, să-i vizionez “la ei acasă”. Fusesem informată că au spectacole lunea şi marţea la orele 14h00 şi 16h00. Am stabilit să merg luni la ora 14h00 şi am dat telefon să rezerv bilete. Am explicat domnului de la celalat capat al firului că am cunoscut-o la Toronto pe d-na Smaranda Oţeanu-Bunea, directoarea trupei şi că aş dori să asist la un spectacol al lor. Pentru lunea respectiva era programată premiera operei “Giani Schicchi” de Puccini. Am aflat că nu se puteau rezerva bilete, dar mi s-a spus că, dacă am telefonat era ca şi când “aş fi rezervat”, deci să vin direct acolo. Obişnuită cu sistemul canadian de a rezerva bilete prin telefon şi de a primi un număr de confirmare, răspunsul m-a descumpănit. Totuşi la ora indicată m-am prezentat la adresa respectivă şi abia acolo am înţeles de ce nu se putea face rezervaţie. Toate spectacolele acestei trupe sunt destinate copiilor. Se fac contracte cu şcolile la începutul anului, spectacolele de la ora 14h00 sunt vizionate de ciclul primar, cele de la ora 16h00 de liceeni. Cei câţiva “adulţi” invitaţi la premieră am fost introduşi în sală înainte de venirea copiilor, dupa care am asistat de fapt la două spectacole, ambele emoţionante: cel al umplerii sălii de copiii însoţiţi de profesori şi, apoi, cel al operei propriuzise. N-am putut să nu regret că în copilarie şcoala nu m-a dus la asemenea spectacole. Iniţiativa d-nei Smaranda Oţeanu-Bunea e absolut extraordinară, bucuria copiilor din timpul şi de după spectacol a dovedit-o. Uneori, în timpul operei, se auzeau mici voci care spuneau actorilor unde s-a ascuns un alt actor sau erau chiote de bucurie când “cel rău” era înlăturat. La sfârşit le-am întrebat pe niste fetiţe dacă le-a placut, erau fericite, ca şi profesorii, care răsuflau usuraţi că elevii lor au fost cuminţi. Nu cred însa că elevii au fost numai “disciplinaţi”, ci, mai mult, “cuceriţi”. Şi cine n-ar fi fost? Bogăţia de culori a costumelor şi dăruirea interpreţilor ne-au copleşit pe toţi. Este, după părerea mea, un teatru unic în lume şi, dacă aceasta trupă revine în Canada (am auzit că e vorba să vină la iarnă cu musicalul “Coana Chiritza”), cei care nu vor asista la spectacol vor pierde mult, cum de fapt au pierdut şi anul trecut. Nu-i de mirare că acest teatru, după mai mult de zece ani de existenţă şi turnee prin lume încununate cu numeroase premii, continuă să fie invitat pe toate continentele. Spaţiul nu-mi permite să scriu despre performanţa captivantă a artiştilor, dar menţionez cronica spectacolului în revista Melos 1(2009) scrisă de criticul muzical Costin Popa şi intitulată “Gianni Schicchi, debordant!”. El poate fi găsit pe site-ul http://www.revistamelos.ro/ , apoi click “numărul curent”. Mai multe informaţii despre opera comică pentru copii se găsesc pe site-ul http://www.operacomica.ro/ . Al doilea spectacol l-am văzut la Teatrul Mic, unde se juca o piesa de Eric Emanuel Schmidt. Premiera fusese cu o săptămână înainte. Era o căldură infernala, şi, până s-a deschis sala, m-am plimbat pe stradă, unde am vazut venind actori cunoscuţi, dar în postură de spectatori, ca şi mine. I-am recunoscut pe Olga Tudorache, Ileana Stana Ionescu, Mircea Albulescu şi pe alţii, mai tineri, ale căror nume nu le ştiam. I-am zărit apoi aşezaţi la mijlocul sălii, pe un rând în faţa căruia era o distanţă care permitea trecerea spectatorilor dintr-o parte în alta. Eu aveam loc la margine, dar, pentru că locul vecin spre centru era liber, m-am mutat. Dupa începere a venit o doamnă care s-a aşezat la margine. Cred că avea locul pe care-l ocupasem eu; i-am propus, prin semne, să-l schimbam, dar n-a vrut. Am vazut-o apoi, în timpul piesei, cu un kleenex în mână. În pauză am ieşit pe stradă, unde erau fumătorii. Îi priveam pe actorii cunoscuţi şi le zâmbeam. Mi-aminteam….Când a sunat de intrare, am lăsat politicoasa actorii să treacă. Şi deodată, pe neaşteptate, o tinerică pe care n-o cunoşteam, actriţă după aparenţe, m-a pupat şi mi-a spus “ce faci, dragă, îmi pare bine că te vad”. N-am apucat să răspund, că m-am trezit şi cu alte persoane sărutându-ma. Era un efect domino: dacă o actriţă mă “recunoscuse” (chit că mă confundase), eram deja “de-a lor”. Buimacă, dar şi amuzată, mă îndreptam spre sală, când m-a luat de braţ vecina care întârziase, cea cu kleenexul, să-mi spuna “hai, dragă înapoi în sală, uite, am reclamat garderobierei că pică de sus, m-a udat complet, kleenxul nu ajută şi garderobiera s-a mirat, a zis: cum aşa, tot mai pică!?” . I-am propus din nou doamnei să schimbăm locurile, n-a vrut, cu ea de braţ am trecut prin faţa rândului cu “somităţi”, toţi actorii mi-au zâmbit, deşi nimeni nu ştia cine sunt. Numai în România, cred, oamenii pot fi atât de prietenoşi, deodată, cu cineva necunoscut. Cu cine m-or fi confundat? Cu o persoană “necompetitivă”, evident! Ori costumieră, ori casieriţă, altfel nu se explică! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   :) Bancuta de lemn, Vero. Da. Cu drag.   Postat de catre . Fiinta la data de 2009-09-27 20:02:03               Adriana, Trei surprize dintr-odata: Intoarcerea "fiului temporar suspendo-ratacitor", popasul lui pe pagina mea si...stelutza a doua (prima de unde o fi fost?) Toate cele trei surprize m-au hiper-super-extra-eco bucuro-emotionat. Bancutza. Suna grozav. E de lemn? Iata-te si pe tine un culegator al frumosului tzasnind de oriunde. Nu-i de mirare, cand stii sa faci torte asa frumoase si pe de-asupra le si pozezi grozav, de nu le poate omul uita...:))) Multzam pentru tot, Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-09-27 15:38:06               Vero, data viitoare cand mai treci prin Romania, anunta. Poate iti arat cateva locuri care sa te inspire. Stiu unul in care poti sta pe bancuta si asculta muzica clasica pe saturate. La un moment dat ai impresia ca apa din fantanile arteziene tasneste dupa intensitatea notelor. E minunat. Steluta. Si multumesc pentru.   Postat de catre . Fiinta la data de 2009-09-27 08:57:17               Pai da, text simplu", zici tu, ca si cum ar trebui sa fie, neaparat, flat, simpla insiruire de propozitii informative....si eu iti spun ca nu e! Tu ai acea abilitate informationala -speciala- cand nota comunicarii lasa sa-i"scape" (la "vedere!) emotia tatonarii, acea receptare subiectiva pe care o aduce talentul, chiar si atunci cand intentia este (ar putea fi) neutra.... Asa scrii tu, Vero! regards, calvar ps. dece a aprut primul com de doua ori? ....habar n-am!   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-09-25 04:42:08               D-le Cristescu, Multumesc pentru cuvintele bune. E normal ca cineva care viziteaza un loc, oricare ar fi acela, sa "culeaga" frumosul. Dar cand acel loc este chiar locul natal, atunci pana si pietrele respira. Ma bucur ca v-a placut ce am scris. Tea, Tu zici despre text: "vizual, cu incarcatura emotionala". Nu-mi dau seama, mi se pare un text simplu, l-am scris ca pe o scrisoare. Opera Comica pentru copii vine in decembrie, trebuie vazuta! Multzam de apreciere si vot! Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-09-25 03:47:10               Cum dumnezeu reusesti tu sa vezi numai lucrurile frumoase -acolo - nu stiu! Vizual, dar si cu incarcatura emotionala... Bine scris! drag, Calvar vot   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-09-25 01:02:50               Captivant text, un exemplu despre cum poate fi văzută România. Am avut senzația că am fi vizitat-O împreună.Vă muțumesc pentru această ocazie și desigur felicitări.   Postat de catre emanuel pope la data de 2009-09-25 01:02:34               Cum dumnezeu reusesti tu sa vezi numai lucrurile frumoase -acolo - nu stiu! Vizual, dar si cu incarcatura emotionala... Bine scris! drag, Calvar vot   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-09-25 01:01:22               România din noi România din noi este mult mai vie şi mai frumoasă, de cele mai multe ori, decât România de lângă noi. România pe care politicienii şi unii dintre noi, nu ostenesc a o schilodi şi batjocori. Românii de departe, românii din visul românesc, aceşti purtători, uneori solitari, de Românie înţeleg şi apreciază mult mai bine decât noii rămaşii, spaţiul, poate arid cu ei cândva, ca memorie deloc reziduală pe acolo pe unde paşii îi vor fi purtat. Frumos, purificator şi poate dătător de noi şi noi energii poate fi orice scurt popas în România. Sensibil şi genuin prezentat de autoare în textul de mai sus. Un text în care patriotismul sincer, netrucat răzbate prin toate literele şi toate spaţiile. Mulţumesc Veronica pentru că ai reuşit să ne arăţi frumuseţile de lângă noi pe care noi, aici, aproape că nu le mai observăm.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2009-09-24 23:19:21               Foarte multzumesc, I. J. pentru frumoasele cuvinte si aprecieri. Onorata de prezentza ta pe pagina mea! Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-09-24 22:14:58               Veronica, un text frumos - pe de-a întregul. Aproape că am putut să te însoţesc, atât de plastic ai descris totul. Prea-plinul acestui text este iubirea de semeni, sensibilitatea. Cu amiciţie, Ioan J vot   Postat de catre Ioan Jorz la data de 2009-09-24 21:05:10               Am inteles ca totusi garderobiera era, ceeace ma face sa cred ca aceasta criza mondiala nu a afectat cu nimic viata culturala din tara. Si eu am adus multe carti si chiar m-am mirat ca le-am gasit prin librarii. Tot binele si-ti doresc o viitoare vacanta in tara la fel de frumoasa. Drag Valeriu   Postat de catre Valeriu Cercel la data de 2009-09-24 19:47:27               Da, imediat ce am trimis comul mi-a cazut fisa cu bancul ala. Dar am o scuza pentru greutatea caderii fisei: am mentionat ca era foarte cald, asa ca garderobiera era acolo doar de forma, nu era nici o haina la garderoba!!!!   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-09-24 19:40:30 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Ai dreptate, librariile sunt pline astzi, am remarcat si eu data trecuta cand am fost in tara. Pe vremuri, greu gaseai o carte caci se vindeau. Lumea citea. M-am referit la hainele ce se dau la garderoba. A fost o gluma !   Postat de catre Valeriu Cercel la data de 2009-09-24 19:35:25               Val, Ma bucur ca ti-a placut textul! Nu stiu despre ce haine vorbesti. Da, du-te cu bagaj putzin, eu am avut putzin bagaj la ducere dar m-am intors cu multe carti, librariile sunt PLINE de carti formidabile....:))) Drum bun, Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-09-24 19:26:21               Vero, cu criza asta, nu stiu daca ai bagat de seama. Se mai dau si astazi haine la iesire asa cum se dadeau pe vremurile bune ?! Si eu plec in tara si ma gandesc sa nu car bagaj prea mult. Mi-a placut textul. Sa fii iubita, Valeriu   Postat de catre Valeriu Cercel la data de 2009-09-24 19:09:51	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120078 Useri: 1426
ADMINISTRARE