|
|
|
|
|
|
|
|
|
Mă plîng de viu |
|
|
Text
postat de
Adrian Suciu |
|
|
N-am încredere în mama. A intrat în viața mea
fără să știu. A plecat fără să știu.
Ai nevoie de mîini puternice,
de trădări brutale, cred că mi-a spus.
Ți se întîmplă lucruri bune.
Ai femei care îți îmbracă pielea.
Ai prieteni care îți știu numele, cred că mi-a spus.
Cunosc lucrurile vagi
și voi scrie din memorie biografia morții.
Sînt un spectacol înduioșător
și am destinul unui port aproape de gară.
Mă plîng de viu și rîd în hohote de mine.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
,,Ai nevoie de mîini puternice,
de trădări brutale, cred că mi-a spus.''
a.s.
câte vorbe-ai să mai strângi...
toate, lacrimi să le plângi
cu drag si pretuire - Lory |
|
|
|
Postat
de catre
hhhhhhhhhhhhh hhhhhhh la data de
2009-09-13 09:06:58 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mi-a placut acest poem din clipa cand am citit titlul, care spune totul...Felicitari! |
|
|
|
Postat
de catre
Vasilica Ilie la data de
2009-09-12 20:48:35 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
în acest poem Arian a prins și aprins toată durerea lumii, 12 versuri cât pentru 12 apostoli și totuși durere. |
|
|
|
Postat
de catre
vasile iftime la data de
2009-09-12 19:45:02 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Adrian Suciu,
Poemul e rotund iar in rostogolirea sa reverberand de ecouri, lumineaza cu forta unuei far la margine de mare, intunecimile cuprinse in orizontul fiintei. Va felicit. |
|
|
|
Postat
de catre
emanuel pope la data de
2009-09-12 14:00:03 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Aprind o stea cât mai pot.
Aici lucrurile-s vagi (normal) atata timp, cât din memorie scrii biografia morții!
Mesaj de foarte departe.
Autorul folosește simboluri limpezi, cu un pas în viață(mâini puternice, trădări brutale, femei care îți îmbracă pielea, prieteni care îți știu numele-ha!, sunt un spectacol înduioșător, mă plâng de viu) și altul în moarte (a plecat fără să știu, voi scrie din memorie biografia morții, aproape de gară, râd în hohote de mine).
Poemul este de fapt o revoltă interioară despre neajunsul de a te fi născut, exprimată în debutul textului:
"N-am încredere în mama. A intrat în viața mea
fără să știu."
Despică firul și îl doare: "Mă plîng de viu și rîd în hohote de mine.", simbolul poverii, al incertitudinii; nu există plâns ori râs, la propriu, doar rănile întrebărilor.
Un poem condensat despre care se poate discuta atât în plan stilistic sau și mai mult, filozofic.
Vot,
Cristi
|
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2009-09-12 05:22:45 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"ma plang de viu", un poem puternic, tragic, impresionant.
Vot,
VP. |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-09-12 02:16:53 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
În pofida cîrcotelii votez, mai ales că prin comparație cu sughițurile europeice recente... |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2009-09-12 01:38:41 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Undeva discursul șontîcăie
Nu neg faptul că sedus de imaginile voit fruste, de simplitatea exprimării era să exclam și eu: ohooo, dar între "Ai prieteni care îți știu numele, cred că mi-a spus.
și rîndul "cunosc lucrurile vagi" e un hiatus care strîmbă toată construcția
Exemplar versul final, el singur face cît tot poemul |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2009-09-12 01:37:39 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ooooh! Adrian Siciu, e coplesitoare poezia ta:
"Sint un spectacol induiosator
si am destinul unui port aproape de gara."
ce impact creezi tu, ce ritm impui intre a "te opri" si "a porni", "acostarea" simt a fi numai secunda "pornirii" ori invers....
Intrari si plecari si viata se rostogoleste asa ca plansul si rasul .....ambele firesti!
Respecte, Poete!
Calvar* |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2009-09-12 01:08:24 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mulțumesc pentru poezie.
Tristețe și autoironie. De fapt, hohotele de râs sunt hohote schimonosite de durere, iar biografia morții îmi spune că trăim doar în singurătate. Avem nevoie de viață, iubire, devotament, atenție, grijă. De unde atâta?!:)
Mă plâng de viu și râd în hohote de mine? De multe voturi și multe stele:) Mi-a plăcut mult.
Roxana
|
|
|
|
Postat
de catre
Dan Marcu la data de
2009-09-12 00:47:54 |
|
|