|
|
|
|
|
|
|
|
|
În joc fără noimă (exercițiu) |
|
|
Text
postat de
Elena Munteanu |
|
|
În joc fără noimă, sunt frunza pribeagă,
Prin pulberi albastre, letargică vină;
Alunec tăcută prin ierburi-rugină
Și-n zare m-acopăr cu toamna întreagă.
În joc fără noimă, sunt frunza pribeagă
Cu gustul de sare, din vremea verzuie;
Se reazimă gândul de noaptea ce suie
Spre ceasul străin, frigurat să-l culeagă.
În joc fără noimă, sunt frunza pribeagă,
Amiaza e stinsă, și urna e veche;
Încet mă voi pierde în somn nepereche,
Uitarea uitării cu umbra beteagă...
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Vasile, am citit comentariul tău cu mare atenție. Merita asta. Nu e nevoie să îți răspund la întrebare. Știi bine pe cine zidim și ce dăltuim...
Cu mulțumiri,
Elena |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Munteanu la data de
2009-09-07 23:04:45 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Vero, îți mulțumesc! Atenția pe care Cristi a acordat-o exercițiului meu mă bucură. Și apoi, el își exprimă nedumeririle și oferă sugestii cu prietenie și delicatețe. Am înțeles asta demult.
Cu drag,
Elena |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Munteanu la data de
2009-09-07 23:01:43 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cristi, mi-a plăcut sugestia. Cu voia ta, am adoptat-o. Mulțumesc!
=D> pentru replică!
Cu prietenie,
Elena
|
|
|
|
Postat
de catre
Elena Munteanu la data de
2009-09-07 22:57:52 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Frumos, Elena, ma bucura prezentza ta, cu graiul tau muzical si colorat.
Dialogul tau cu CV e foarte instructiv si replica lui e, ce sa-i faci, marca "CV"...:)))
Cu drag,
Vot,
Vero |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-09-06 19:16:01 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Când există poezie se poate construi la nesfârșit și totuși pe cine zidim?
Un poet spunea
,,aproape îmi este rușine că poezia are nevoie de cuvinte,, și totuși când ești meșter în a pune piatră pe piatră te minunezi de ce poți înălța.
o simplă părere.
|
|
|
|
Postat
de catre
vasile iftime la data de
2009-09-06 17:52:45 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Poezie (replica)
M-aștern peste tine ca frunza pribeagă
Și lașă, cu zimții mâncați de rugină,
Pe câmpuri, lovită în piept fără vină
De toamna ce curge din nouri, întreagă.
Ascunde-mi în locul uitat de lumină
Făptura de zgură și umbra beteagă,
Căci vântul alergă prin cer ca să-mi tragă
Amiază în suflet ca pe o cortină.
Ce joc fără noimă! Ne doare sărutul;
Sub pașii ei repezi foșnim a durere
Și-apoi dintr-o dată culoarea de fiere
Din rănile arse acoperă lutul.
E toamnă! Ascultă în zare o goarnă
Cum sună a moarte. Ascultă! E iarnă.
Cristi |
|
|
|
Postat
de catre
Cristian Vasiliu la data de
2009-09-06 14:36:28 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Altă strofă:
Ce joc fără noimă! Ne doare sărutul;
Sub pașii ei repezi foșnim a durere
Și-apoi dintr-o dată culoarea de fiere
Din rănile arse acoperă lutul.
Cristi |
|
|
|
Postat
de catre
Cristian Vasiliu la data de
2009-09-06 14:23:08 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Încă o strofă:
Ascunde-mi în locul uitat de lumină
Făptura de zgură și umbra beteagă,
Căci vântul alergă prin cer ca să-mi tragă
Amiază în suflet ca pe o cortină.
Cristi
P.S.
1. sugestie:
"Alunec tăcută prin ierburi-rugină
Și-n zare m-acopăr cu toamna întreagă."
2. Nu sună nemaipomenit, dar nu trebuie să te iei după mine. Singura mea observație era faptul că, fără cratimă, "rugină" devine complement direct.
|
|
|
|
Postat
de catre
Cristian Vasiliu la data de
2009-09-06 13:46:49 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Îți multumesc, Cristi!
1. Știu că ar fi fost corect, potrivit DEX-ului, «mă-ngemăn», să zicem, dar această formă a verbului ar putea face trimitere, prin trei litere, la un substantiv pe care îl asociez, fără voia mea, desigur, cu un produs din zona culinarului :) Sugestii?
2. Și lunec tăcută în ierburi rugină = Și lunec tăcută în ierburi-rugină
rugină este determinant pentru ierburi; poate cratima va salva versul de la ambiguitate. Ce zici?
Elena
|
|
|
|
Postat
de catre
Elena Munteanu la data de
2009-09-06 12:51:13 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Îți propun următoarea strofă:
M-aștern peste tine ca frunza pribeagă
Și lașă, cu zimții mâncați de rugină,
Pe câmpuri, lovită în piept fără vină
De toamna ce curge din nouri, întreagă.
Cristi |
|
|
|
Postat
de catre
Cristian Vasiliu la data de
2009-09-06 12:44:19 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
1. "mă geamăn cu toamna"???
din dex(online) -> gemăna, vb. (a cupla), este cuvînt rar, cam îndoielnic, care apare numai la Candrea-Dens.
eu nu l-aș folosi!
2. "Și lunec ... rugină"
Oricât de mult m-aș strădui, nu pot să dau cuvântului "rugină" decât rolul de complement direct (mă înșel?). Atenție!: "a luneca" este un verb intranzitiv...
Cristi |
|
|
|
Postat
de catre
Cristian Vasiliu la data de
2009-09-06 11:56:52 |
|
|