|
|
|
|
|
|
|
|
|
Dansul |
|
|
Text
postat de
Ana Sofian |
|
|
Am adulmecat hoitul de departe și nu m-am temut nicio clipă că m-aș infesta.
Am știut de la primul pas ca e un mort cu ochii vii care vede dincolo de aparențe, care vede dincolo de câmpuri în ale căror cotloane sălășluiesc neliniști aburcate pe bolovani umezi și grei. Mi-ai făcut nopțile albastre, căci reușiseși să picuri o bucată de zare peste amarul meu. Ceea ce doare este că dansul nu a reușit întotdeauna să te scoată la plimbare, ai preferat singurătatea celulei tale, omule, o celulă în care ți-ai limitat zborurile la târșâiri de vierme, și asta pentru simplul motiv că, afară, ghearele lor te-ar fi sfâșiat.
Dar acolo, acolo nu e sfâșiere? De multă vreme nu te mai doare, de multă vreme preferi doar să urli; nu orice ureche poate percepe glasul tău, n-ai realizat asta?
Privește și citește în oglindă. La ce bun? Poate apele ei vor reuși să-ți clătească privirile încețoșate de atâta încercare. Funebru, mersul tău clătinat de furtuni va deveni dansul pe care nu l-am dansat niciodată; lunecarea fină în nopțile albe și pline de argintul lunii. Măsor un pahar, două! Licoarea ne zâmbește batjocoritor din pântecele paharelor lacome. Mai vrei să ciocnim, nebunule? Sunt multe lucruri care se cer făcute; construim turnuri, construim bariere sau nișe în care ne ascundem temerile, construim stări și ne cufundăm sălbatic în ele ori ne priponim gândurile de tijele florilor, în speranța de a ne curăța coșmarurile pe care noaptea ni le spânzură de grinda odăiței noastre. Acolo e scena, acolo se mai joacă încă și spectacolul capătă o nouă turnură; scenariul a suferit modificări.
Aaaaaaaa! poate nu ai aflat încă și de aceea mai crezi că e ultimul act.Viața asta mi-a oferit atâtea roluri și niciodată n-am dat înapoi, pentru că din fiecare am avut câte ceva de învățat.
Un verde nebun mi se strecoară în minte; neutralizarea lui se produce lent, roșul sângelui meu pulsând cu putere îl completează; mi te strecori printre degete și știu că nu ești șarpele lunecos, ești doar nebunul ce-mi va pregăti un strop rubiniu într-o seară de iunie pe veranda unei case de la țară. Simt aromele grădinii și respirația tăcerii tale, mă liniștește gândul că poți să îmbrățișezi dansul, mi-am pregătit poantele și voalul.E fin, destul de fin! Nu-l atinge! Privește doar mișcarea și ține minte! Nu e ultimul dans, hiena aceea e inima vrăjită de duhurile răzvrătite, hrana ei, cântecul meu, colții, doar ideea de a respinge sau de a crea temeri.
În nopțile tale de insomnie voi creiona spirale și niciun nor nu mă va împiedica să urc.
Clipele de dumnezeire sunt rare și nu la îndemâna oricui.
Uite, plouă! Prinde-mă de mână și hai! Aleea umbrelor ne așteaptă!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Erata
"În nopțile de insomnie
|
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2009-09-01 23:22:49 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Obiecții
ca e un mort cu ochii vii- un mort frumos cu ochii vii Eminescu. Nu se cade.
sângelui meu- sângelui
În nopțile tale de insomnie- În nopțile insomnie
Un text digerabil.
|
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2009-09-01 23:17:34 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ana, textul tau este plin de sensibilitate si exprima, intr-o forma usor poetica pentru un text scris in proza, un sentiment de afectiune usor desprins de subiectul pasiunii. Cred ca este o forma de disponibilitate spre dragoste, decat un text despre dragoste in sine. Cred ca mai degraba ai dorit sa exprimi o frustrare a faptului ca subiectul pasiunii nu este tot atat de deschis, de exteriorizat, precum ti-ai dori, desi, asa cum textul tau lasa de inteles, contrastul dintre aspect si frumusetea interioara a acestuia nu te impiedica cu nimic sa faci o pasiune pentru el din preaplinul tau. Textul aduce cu sine imagini de contrast intre frumos si urat, intre agrisivitate si blandete, caldura si raceala, ca o exprimare dulce-amara a unei realitati prelungite in imaginarul perceptiilor tale. Debutul textului "Am adulmecat hoitul de departe și nu m-am temut nicio clipă că m-aș infesta. Am știut de la primul pas ca e un mort cu ochii vii este rupta total din contextul general..." este putin prea fortat, dupa parerea mea.
Data viitoare, cand mai doresti sa iti exprimi sentimentul de dragoste sau sensibilitatea in proza, ca sa iti asiguri succesul pe Europeea, incearca formulari de genul "Tzioarca-maaaa, tzioarca-maaa, tu fata micaaa. Iubiroaico, Iubiroaico, bebe a meaaaaa". Sunt mult mai gustate in aceasta comunitate iubitoare de frumos si vibranta la sensibilitati lirice :)
Cu respect, Zexe |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Florian la data de
2009-09-01 19:59:21 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
voi rezista precum o căpușă! |
|
|
|
Postat
de catre
Ana Sofian la data de
2009-09-01 18:53:53 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Așa cum spune Adrian, în redactare sunt probleme și mai cred că Ana Sofian nu poate scrie proză. Deocamdată.
Dacă ne comportăm ca-ntr-un adevărat atelier literar, critica trebuie completată cu sugestii.
Talentul ei poetic este vizibil și vom vorbi mai târziu despre asta. Desigur, dacă îi vom lăsa libertatea de exprimare. Nu toți rezistă criticii neconstructive.
|
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2009-09-01 18:32:07 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Și totuși, există un pasaj care ar trebui să vă pună pe gînduri. Aici este un clișeu tulburător: "Măsor un pahar, două! Licoarea ne zâmbește batjocoritor din pântecele paharelor lacome. Mai vrei să ciocnim, nebunule? Sunt multe lucruri care se cer făcute; construim turnuri, construim bariere sau nișe în care ne ascundem temerile, construim stări și ne cufundăm sălbatic în ele ori ne priponim gândurile de tijele florilor, în speranța de a ne curăța coșmarurile pe care noaptea ni le spânzură..." (apoi nesemnificativ). E o pepită în coșul cu nisip și pietriș. Nu tăiați aripi, mai ales voi, cei care le aveți de șoimi, ori cei care nu aveți decît aripioare de stavrid. Am zis și eu că de aia-s critic omologat. Mai aveți puțintică răbdare...Om trăi ș-om vide! |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2009-09-01 17:23:58 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Sper să înțeleg din ce în ce mai bine; de fapt ăsta e și rostul apariției mele aici, pe acest site. Îmi mărturisise un prieten că se teme să scrie pe Europeea pentru că de aici ar putea ieși "jumulit"; eu am avut poate nebunia, poate îndrăzneala de a încerca acest lucru, chiar cu prețul "unui urecheat zdravăn".
Mulțumesc pentru sfaturi!
Voi încerca să țin cont de ele! |
|
|
|
Postat
de catre
Ana Sofian la data de
2009-09-01 16:56:55 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ana,
Ai sensibilitate si talent poetic. Trebuie insa facuta o diferentza intre insemnarile tale personale, chiar facute cu talent, si un text care se pretinde a fi "literar".
Sunt nevoita sa-i dau dreptate lui AAA....
Cu incredre in talentul si capacitatea ta de a intzelege ce-ti spun "criticii" tai,
VP.
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-09-01 16:08:13 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ana, ecsintescu și Gheorghe au dreptate. Textul este plin de clișee, redundanțe, redactarea este groaznică (nu există spațiu după semnele de punctuație, folosești ba două, ba trei puncte de suspensie după care nu lași spațiul impus), apare virgala între subiect și predicat etc. Dar poate cel mai important - textul nu are miză. Caracterul său intim nu este nici aici de ajuns pentru a ridica frazele la rang de literatură. De altfel, nu a fost niciodată. Privit ca o pagină de jurnal, tăcere. Dar în momentul când îl faci public...
Cu sinceritate,
A.A.A |
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2009-09-01 15:27:35 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mesajul:Nu te mai ascunde în lumea ta, prietenia mea nu e decât o realitate!
Mulțumesc domnule Recheșan, vă cunosc spiritul critic și nu mi-e rușine cu ceea ce am scris, sunt doar file de jurnal care sondează interiorul, fie el și alandala!La urma urmei și Bulă învăța din greșeli, eu de ce nu aș face-o?
cu respect, Ana! |
|
|
|
Postat
de catre
Ana Sofian la data de
2009-09-01 09:29:00 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Deloc întîmplător, ecsi ai "raison"!Un text alandala, exhibări facile, sintagme la limita ridicolului(,"hiena aceea e inima vrăjită de duhurile răzvrătite, hrana ei, cântecul meu, colții" ..."Un verde nebun mi se strecoară în minte; neutralizarea lui se produce lent, roșul sângelui meu pulsând cu putere îl completează; mi te strecori printre degete și știu că nu ești șarpele lunecos,ești doar nebunul ce-mi va pregăti un strop rubiniu "?)
Mesajul?O fi rîndul final:"Uite..plouă! Prinde-mă de mână și hai! Aleea umbrelor ne așteaptă!"
Oricîtă sensibilitate colegială au europeicii, acest text nu merită 2 pcte!
|
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2009-09-01 09:09:22 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Varza se mănâncă sigur cu ardei iute..probabil te-ai erijat azi în așa ceva!...sau poate ceva mai grav, în Dumnezeu!
Fii pe pace, mi-ai "lunecat "printre neajunsuri, ecsintescu virtual! |
|
|
|
Postat
de catre
Ana Sofian la data de
2009-09-01 08:53:03 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Un text prost. O increngatura de "caci" "tarsairi" "lunecare" si alte Keywords tembele.
Dialogul e sublim...OMULE
Proprie experienta, Dumnezeu este creat dupa chipul si asemanarea mea. Eu, omul. Sublimul orgasm divin.
E o tampenie de text. Nu-mi spune nimic. Mesajul e facil. E o varza. Votez. Negativ! |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2009-09-01 02:57:00 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Tu spui - "clipele de dumnezeire sunt rare și nu la îndemâna oricui..." , iar eu spun ca sunt rare clipele cand un text imi atrage atentia.
Ma bucur, Ana, ca ai poposit aici, si nu oricum, ci cu darul scrierii. Te felicit!
vot.
|
|
|
|
Postat
de catre
Luisa Pirvan la data de
2009-08-31 22:09:38 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23957 |
|
|
Comentarii:
120086 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|