PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Warp Speed, Mr. Sulu (lui Latunski) Text postat de Sabina Datcu Înfiorându-ma de cruda realitate gastronomică de azi şi profund tulburată de capacitatea bucătărească a unui personaj masculin –fie el şi critic- Latunski am apucat-o pe cărăruia ce ducea căre maestrul Darie Ridiche. Drumul fiind anevoios (se ştie că orice drum către un maestru este unul foarte greu, ridicarea spirituală însemnând trudă multă, voinţă şi inspiraţie), m-am confundat, la un moment dat, cu Scufiţa Roşie, personalitatea mea dedublându-se brusc şi iremediabil. Mi s-a tulburat mai întâi văzul iar, mai apoi, conştiinţa de sine. Una dintre personalităţile mele- aia prim-secundară, într-un acces de furie, mi-a răcnit în urechea stângă: cască ochii si mergi înainte. Am ascultat-o, pentru că altfel imi deteriora ciocănelul si nu mai puteam face yala perfectă (se ştie, dar repet şi eu: “O pui pe cant şi-i dai ciocane”). Şi dacă nu faci yala perfectă... nicio şansă de a mai accede în palatul cunoaşterii. Dar, să ne reîntoarcem la poteca noastră... Am purces la drum, dar in loc să dau de Domnu Ridiche, hop-ţop, mă poticnesc în Dom’ Marin, zis şi Carcalete, dar numai de către prieteni. Sculerul fugise, asa că rămăsese numai matriţerul, care, cu un zâmbet larg m-a poftit la dânsu-n areal. Pe un ton cât se poate de calm, mi-a spus: “Draga mea, dimineaţa îmi scald intelectul în măreaţa filozofie cosmogonică a Bhagavad Gita, de la a cărei compunere anii zeilor au trecut, şi în comparaţie cu care lumea modernă şi literatura ei par mici şi vulgare; şi mă întreb dacă acea filozofie nu se referă la un stadiu anterior de existenţă, atât de îndepărtat prin sublimitatea sa de concepţiile noastre*... Doamne, cât adevăr rostise. Totul se schimbase brusc, dintr-o dată toate yalele lumii deveniseră perfecte, agoniile se preschimbaseră în europeei, europeeile începuseră a se preschimba în ... ceva (nu mia reţin în ce anume), timpul se dilatase, încălzirea globală încetase şi înaitam cu paşi repezi către o nouă eră glaciară. Începeam să ne conservăm natural – şi asta era bine, în timp ce pacea mondială se aşternea încet-încet. Warp Speed, Mr. Sulu. * Walden, Henry David Thoreau Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   m-a dus in eroare titlul. speram sa aflu cum merge casatoria lui mr. sulu cu altman:) n-am inteles decat ca "încălzirea globală încetase şi înaitam cu paşi repezi către o nouă eră glaciară. Începeam să ne conservăm natural – şi asta era bine, în timp ce pacea mondială se aşternea încet-încet." nu cred ca e de bine... ...   Postat de catre I BG la data de 2009-08-25 15:53:14               Prieten sînt eu cu Marin Carcalete, dar nu suficient de prieten –se vede chestia! – încît să-mi spună că te cunoaşte. Discreţia lui Marin este de apreciat. Nu mai departe de ziua de ieri, am dezbătut – pînă ne-au durut maxilarele – motivele pentru care Mahavira şi Diogene se plimbau goi printre semenii lor îmbrăcaţi. Filosofam, în timp ce Marin pilea nişte chei iar eu şlefuiam lentile. Mi-a zis Marin că este şic să filosofezi şi să şlefuieşti lentile în acelaşi timp. Drept pentru care am luat ochelarii nevestei mele, cei de vedere (1,25 cu 1, pe plus) precum şi cei de soare şi i-am şlefuit cu şmirghel. Tot era ea curioasă să afle ce-i scriu Ninei pe mess în miez de noapte. Pe cînd Marin vorbea la telefon (un coleg de breaslă îi cerea o pilă bastardă ), am tras cu ochiul printre schiţele lui cu broaşte şi lăcăţele pentru centuri de castitate; i-am sustras această poezie ce cred că ţi-e adresată ţie. Ea (poezia) suferă de prozodie, aritmie, dar Marin Carcalete „nu intră” pe Europeea. Sã am un cont solid, cu Master Card te-aş gîdila mereu, metonimie, dar nu acced statutul tãu de brand şi-o sã-mi dau foc la Primãrie, s-ajung la ştiri, la ora cinci, dintr-un stindard un mare kitch. Mã chinuie o crudã antinomie: ori urc, buimac pe vîrful Omul sã zac în frig, trãsnit de ischemie, pînã cînd vine Raed Arafat, ori sã mã felieze doctor Ciomu, sã-mi lase piele doar de-un şpalt. Să-ţi fiu pe plac, tot schimb butuci la Yale şi finisez la Werturi abisale, ce viespe-mi eşti, eu te credeam albină, care te laşi răpită, ah, Sabină penseazã-ţi puful galben de Medee, eu te admir prin gaura de cheie. E mult, e puţin, e Marin? Nu se ştie. Nici Doamna Badea, sora Doamnei Neaga, n-ar putea spune...   Postat de catre latunski criticul la data de 2009-08-25 09:09:08               Ce sa fac si eu, nene Genule... Lupu'-acela minunat (Din povestea inceputa) Timpul tot mi l-a mancat Cu miscarea-i priceputa... (Of, of... mai, mai...) ps: adevarul este ca am fost ocupata cu una-alta, si nu am mai avut timp pentru a-mi plimba copanelele pe meleagurile albastre. Nici macar prin padurea narativa a lui Umberto Eco (trebuia sa pun si fraza asta, ca sa sune literar comentariul meu :))   Postat de catre Sabina Datcu la data de 2009-08-24 20:26:24               Scufita Rosie catre logodnicul ei ucenic in reparatul ialelor: pe cant poti s-o pui Ioane da-i pacat sa-i dai ciocane ca-n padure acel lup repara doar dand din trup. p.s. Am luat la scarmant bucatica ta poetica cu pofta unui lup hamesit. Si asta datorita faptului ca tu cam de multisor Scufita Rosie nu ti-ai mai fluturat pulpitele prin padurea europeica. Bucuros de revedere.   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2009-08-24 19:11:48	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120086 Useri: 1426
ADMINISTRARE