|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
dana stanescu |
|
|
to Janis Joplin
ea canta
arcuire de trup de voce de suflet
intr-o rugaciune pana acolo sus la dumnezeul ei
si lumina o invaluie
si canta si cad bucatile de inima
se sparg sonor in jur
I know, honey, I know so well how it is
sa iti simti corpul ca pe o haina straina luata de la garderoba
sa iti tarasti sufletul pe caldaram
ca pe o povara inutila
degetele sa ti le numeri
ghemuit intr-un colt
ingenunchiat a neputinta
si sa ploua in tine
but that's the end of the road,
the end of the world,
that's the way back to your home,
the way back to your love
doar o data mai imprumuta-mi strigatul
intr-o alta incercare
de a nu ma rataci de mine
imprumuta-mi ruga
mercedez benz and booze and psychedelic dreaming
just you and Bobby McGee once again
acum, hai, pune microfonul jos
you little girl blue
e timpul ca eu sa pasesc in cantec
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Elena, uite, citesc si recunosc ca m-am fastacit de tot. A fost modul meu de a-i multumi asa peste timp, pentru ca uneori imi imprumuta strigatul. Ai scris atat de frumos despre Janis, eu nu mai pot adauga nimic, decat...iti multumesc!
Dumnezeule, ce muzica a fost la Woodstock! |
|
|
|
Postat
de catre
dana stanescu la data de
2004-05-03 09:18:43 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
E timpul ca noi sa pasim in cantec
Cantecul, inteles ca stare de revolta non-violenta asemeni firului de iarba care are forta de a strapunge asfaltul, modelat de "arcuirea" celebrei flacari albastre, are darul de a ne aduce pe fiecare mai aproape de "Dumnezeul nostru" si, de ce nu?, de "Dumnezeul absolut"
Superba "definitia poetica", "arcuire de trup de voce de suflet", pentru a desemna starea de cantec a celebrei artiste care a platit cu viata "suprdoza de arta". Ce pacat ca finalul teluric a fost o supradoza de heroina !
Si doamne ce "supradoza de cantec" prezenta ea la Woodstock in 1969 ! Si canta, si canta. Si revolta importiva societatii alienante care avea sa-i devoreze pe multi dintre acei idoli si in final simbolul insusi. Societatea de consum, asemeni rechinilor, simtea "mirosul de sange". Acum, la peste 30 de ani de atunci, aproape toate simbolurile acelei generatii au fost confiscate, de o societate rapace, societate care confisca si comercializeaza tot. Pana si revolutiile, ca acum rapacitatea s-a globalizat. Insa cantecul ramane. Si acum ca si atunci cand ascultam vocea ei "cad bucatile de inima/se sparg sonor in jur". Fericita si inedita experesie poetica sugerand starea ascultatorului vrajit pana la transa, pana la atomizare si disocierea de propriul trup pe care ajunge sa-l simta strain "ca pe o haina straina luata de la garderoba" . Iar sufletul ajuns "tarator pe caldaram" intelege parca faptul ca mai mult nu se poate. Ca se atinge absolutul.Ca strigatul imprumutat ar putea fi ultima sansa de regasire.
Un poem remember, o reverberatie peste timp ca unt text arcuit in imaginatie, gata sa elibereze gandul salvator, ca o sageata bine tintita in trairea noastra poetica. E timpul.
|
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2004-05-03 04:41:02 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
ce greseli pot sa fac :((( nu ma uit niciodata cu atentie la tastatura, prietenii stiu..erata: combinatie |
|
|
|
Postat
de catre
dana stanescu la data de
2004-04-30 21:47:32 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
da, o conbinatie de droguri si alcool si nefericire, dar ne-a ramas muzica |
|
|
|
Postat
de catre
dana stanescu la data de
2004-04-30 20:32:12 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Janis Joplin..si eu ascult uneori. Pacat ca a avut un "end of the road" atat de tragic! Am auzit ca ar fi murit drogata, cine mai stie? |
|
|
|
Postat
de catre
l;'l da la data de
2004-04-30 17:02:10 |
|
|