|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cântecul pietrei |
|
|
Text
postat de
Dorin Nicolae GHIMIS |
|
|
Condamnat la
sentința de-și sculpta
trupul știut de o oareacare piatră.
Pietrele sunt niște gropi pline în gropile obișnuit fiinde .
Eu sunt piatra ce-și plânge groapa.
Groapa poate fii locul în care e piatra sau poate fi locul în care e golul.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator |
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Există și o limită a penibilului, totuși...
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei
Se pare că nu mai există. Sau, mai exact, cea pe care o știam tocmai a fost mutată ceva mai la stînga. Sau la dreapta. Parcă ar avea importanță...
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2009-08-16 09:51:03 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nu ați înțeles nimic. Piatra, sau golul care ține loc de piatră, este locul unde poetul șezum și plînsem. Și atîta șezum, și atîta plînsem, încît piatra, sătulă de la o vreme, lăsă un gol în locul ei, ea urmînd să-și devină propria statuie, din moment ce poetul este însăși piatra care-și plînge singură groapa de ea însăși lăsată.
Cu ce șezum poetul pe piatră? Cu ce altceva decît cu șezutul, pe care piatra deja îl știe. Ce statuie va ieși din piatra-golul-plin-în-gropile-obișnuite-fiinde? Bineînțeles că va ieși un șezut de poet care-și plînge grapa din piatra pe care nu mai poate ședea, nimeni neputînd să se așeze pe propriul șezut, șezut care poate fi locul în care e piatra sau, de ce nu, doar locul în care e golul acum plin de șezutul poetului.
Mai limpede nu am cum să vă explic. Mai citiți și voi poezie contemporană. Sau, mai bine, nu.
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2009-08-15 21:51:37 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Habar n-aveti voi... Asta e poezia viitorului. Pietrele canta, editorii dorm, limba romana da din groapa-n groapa, iar noi suntem condamnati sa citim in aceste conditii. De-aia suntem suparati, domule Dorin, nimic personal.
Ar fi mult mai elocvent finalul daca l-ati fi scris asa:
Capul poate fi locul în care e piatra sau poate fi locul în care e golul.
Capul, bineinteles, tare ca piatra. :) |
|
|
|
Postat
de catre
. Fiinta la data de
2009-08-15 21:34:00 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
D-le Dorin Nicolae,
...Textul nu este confuz. Este o logoree care delirează peste limita acceptată de codul poeților absconși. Peste aceasta, mai este și agramat. Există și o limită a penibilului, totuși... |
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2009-08-15 21:19:26 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Am incercat sa inteleg "oareacare sentința de-și sculpta gropile obișnuit fiinde " - mi-a fost imposibil. Oare sa "fii" fost posibil?
|
|
|
|
Postat
de catre
Luisa Pirvan la data de
2009-08-15 21:13:10 |
|
|