PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
SURU' (versificare/adaptare a schiţei cu acelaşi nume, de Liviu S. Bordaş) Text postat de Adrian A. Agheorghesei Pârâul îngână imensele-aripe De vulturi ce-n steiuri scrutează şi cresc, Prin ţancuri şi ierburi - înalte risipe - Mai sâsâie încă o pârtie, şi pe Aceasta, copite bătrâne lovesc. Iar Gheorghe, cu fruntea sub talpă, petrece O mână pe barda lucioasă din brâu, Suflarea bolnavă a calului-i trece Prin cuget pecetea îndemnului rece... - Hai, Surule, boalo... îţi trebuie frâu? ...................................................... Treizeci de veşminte schimbase pădurea De când ‘i-auzise întâiul nechez; Ursitele - veşnic menindu-i aiurea - Coliba, pe Suru’, văzduh şi securea Îi daseră numai c-avere şi crez. Când lustrul din cizmă şi inima goală Îi fuseră glasul la timp de peţit, Se-ntoarse calic şi-n mândrie; în poală, Ileana-şi umpluse blestemul cu boală... Dar peste o vreme, pe dup-asfinţit, Un şuier o scoate în uliţa mare, Şi Gheorghe, călare pe Suru’, cu bai, O-nhaţă-n subsoară ca într-o visare, C-un chiot desparte sătucul de zare, Şi-n urma-le – neamul răpitei. Pe cai! Hrăniţi c-opintire şi fân prin zobele, Mârţoagelor biete le pare că-s iuţi, Dar Suru’,-alăptat de jăratec de stele, Înalţă copitele-aprinse în sfere Şi-n pântecu’ lunii îi face pierduţi. ................................................. Şi piatră cu piatră, poteca se-nclină, Suişul e japsă şi sufletul râu; „Acuma oricine pe fugă ne ţină“ Îşi spuse bărbatul, şi-o tristă lumină Îl scaldă. - Hai, Suru’... îţi trebuie frâu? Obrazu’ i-l suge o vânătă pată, Îşi pipăie lama c-un deget de fum; Doar gânduri şi clipe ucis-a vreodată, Vecinul curmase făptura mâncată, Dar iată-l în faţă cu sine. Acum... Acuma e vremea, dar Suru’, pe moarte, Îi spintecă sângele veşted din el! Dar nici la ţiganii ce vor a-i desparte, De oasele-i, pielea, să-l dea. „Râi spurcate, Anafura voastră de ţânci de mişel!“ Poiana robită de ţancuri şi nilă O veche cocioabă piteşte-n desiş; Cu sufluri sfârşite, aici se opriră. Când umbre de om şi de cal se priviră, Amurgul pe culme murea pe furiş. Îi cearcă tăişul bărdiţei. Chiar taie. Apucă dârlogii pe-acorduri de nai, Iar Suru’, cu botu’, l-atinge pe straie, Din ochii-i de ceaţă şi fără văpaie, Îi spune o vorbă. – Hai, Surule, hai! Adusă de umeri, o umbră îngână Ţărâna potecii ce-ngroapă litanii, Grăbind in lumina-nserarii, se-adună Spre culmea pustie, dând roată, hultanii. Versificare/adaptare a schiţei cu acelaşi nume, de Liviu S. Bordaş Poteca şerpuia pe malul pîrîului, îngustă, strîmtorată de steiurile ascuţite ce albeau în lumina soarelui de dupăamiază. Deasupra, departe, către Piatra Dracului, pluteau vulturii cei mari. Cît priveai cu ochii, numai ţancuri neumblate şi iarbă aspră, foşnind prelung în unduirile vîntului. O linişte dureroasă, întreruptă doar de bocănitul rar al copitelor... Bărbatul călca apăsat, cu fruntea în pămînt, parcă nepăsător la tot ce era în jur. Pornise de acasă hotărît, iar acum îl măcinau îndoielile. Auzea în urmă răsuflarea grea a calului bătrîn, tropăitul împiedicat al copitelor pe drumul de piatră... Îşi pipăi din nou tăpărişca din cingătoare, îşi purtă palma aspră peste tăişul ascuţit, apoi peste coada lucioasă de atîta folosinţă şi simţi din nou acel fior rece pe şira spinării. Mormăi, mai mult pentru sine: - Hai, Surule, hai… Hai, boală... Se împlineau treizeci de ani de cînd îl avea pe Suru... Cu el îşi furase nevasta de la părinţi, cu mulţi, mulţi ani în urmă... Calistrat, tatăl fetei, nu voia în ruptul capului să i-o dea: - Sărăntoc, rostise aspru cînd s-a dus să i-o ceară. Nu-i de nasul tău! Şi i-a arătat poarta. În casă, după perdea, Ileana plîngea în pumni... La o săptămînă, în miez de noapte, a şuierat-o din uliţă. A ridicat-o pe cal, a chiuit de a răsunat satul şi pe-aici ţi-e drumul... Suru îi purta ca vîntul, tropotind sub lumina lunii spre culmile Drăgotesei. Acolo-şi încropise Gheorghe sălaş. O colibă din bîrne, învelită în coajă de brad, să n-o străbată vîntul şi ploaia. Calistrat şi cei doi feciori ai lui i-au urmat îndeaproape. Aveau însă cai obişnuiţi mai degrabă cu muncile grele decît cu alergatul. În faţa lor, Suru zbura de-a dreptul. Aşa că de la o vreme i-au pierdut... Bărbatul îşi întoarse privirea către animalul care sufla greu în spatele lui. Urcau din nou acel drum, de asta asta fără grabă. Nu-i mai urmărea nimeni. Poate doar amintirile zilelor scurse în amarul de ani. O lumină tristă îi străbătu obrazul. - Hai, Surule, hai… Apoi se întunecă din nou la faţă. Pipăi iar ascuţişul toporului cu vîrful degetelor. Nu omorîse în viaţa lui, nici porcul nu-l înjunghia, chema cîte-un vecin priceput iar el îşi căuta de lucru prin spatele casei, chipurile să aducă paie... Acum însă era altceva... Îi era milă de calul bătrîn, care se stingea pe picioare. I-l ceruseră nişte ţigani, să-i ia pielea. I-a înjurat cum n-o făcuse niciodată, de dumnezei, de anafură şi născătoare, de-au plecat tuciuriii nedumeriţi şi speriaţi. Atunci s-a hotărît. Mai bine s-o facă el, cu mîinile lui, să-i curme suferinţa cu mîinile alea cu care-l hrănise şi ţesălase vreme de treizeci de ani... De după cotul drumului le apăru în faţă o poiană strîmtorată între ţancurile albe. Coliba putrezise demult sub ploile şi zăpezile anilor. Bărbat şi cal se opriră. Fumegau amîndoi în răcoarea care începuse să se lase peste munte. Soarele se trăsese după culmea semeaţă a Drăgotesei, iar aerul devenise aspru sub vîntul care unduia smocurile rare de iarbă. Gheorghe îşi pipăi, pentru a cîta oară, coada toporiştii. Apucă dîrlogii cu un gest blînd, iar Suru îşi întinse botul către pieptul stăpînului. Ochii mari, urduroşi, păreau fără lumină... Pentru o clipă, bărbatul se simţi descumpănit. Privi peste creştetul calului la coama rară, la spinarea văduvită de păr, la crupa altădată lucioasă şi plină... - Hai, Surule, hai… Tîrziu, în lumina înserării, o umbră adusă de umeri cobora poteca abruptă. Departe, sub culmea Drăgotesei, dădeau roată vulturii cei mari... Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Şi totuşi ar merge mai bine "copite uzate" în loc de bătrâne.   Postat de catre Luchi Tenenhaus la data de 2009-08-17 13:55:00               "Ursitele - veşnic menindu-i aiurea -". Modific, Liviule.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-15 14:43:50               Luchi, sugestiile tale sunt cel puţin disonante. Dar mulţumesc oricum. Liviule, nu găseşti nimic ori îţi dă "page expired"? Pentru că dacă-ţi dă aşa, înseamnă că ai stat prea mult pe pagină... :) Radu, "Drăgoteasa" pică aşa, ca din alt roman. M-am ferit de a da date geografice. Adriana, nu mai "umbresc" nimic. Prea multe umbre în text. Mai gândesc şi eu. Dar fără ţărani vetuşti, fără securi aruncate sau ţinute ori crepuscul.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-15 14:32:47               sau pârâu-i umbrit de imensele-aripe   Postat de catre . Fiinta la data de 2009-08-15 13:38:10               Nu e nicio glumă, Radule. Chiar dacă mai glumim. O ştim face cu bun simţ, cu bucuria lecturii, cu bucuria dialogului. Mă bucur sincer de toate comentariile de mai jos, după cum cred că şi Adrian se bucură de toate sugestiile.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-08-15 11:08:59               si sa iti spun si de ce. a pastra e un gest mult mai putin sugestiv decat faptul ca isi strange- ca pentru a se asigura ca mai are ceva din averea cu care plecase la drum. (Suru si securea).   Postat de catre . Fiinta la data de 2009-08-15 10:45:50               isi strange- in loc de pastreaza- si sunt de acord.   Postat de catre . Fiinta la data de 2009-08-15 10:40:22               "nu-s de acord nici cu copitele vetuste, nici cu taranul". "De asemenea, nici cu aruncatul securii nu sunt de acord." (A.G.) atunci, poate ar fi mai bine asa: "Si gîrbov, o umbră coboară. O mînă Păstrează securea. Cu vaiete stranii, Incet, Drăgoteasa copiii şi-adună. Rotesc peste negura culmii: hultanii." glumesc? glumim?   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-08-15 10:37:54               Ursitele - veşnic menindu-i aiurea - Cred că ar fi mai potrivit, eliminînd acel pupat care nu prea îmi place... Vezi, Adrian, de ce nu reuşesc să ajung la final? Mă tot roade cîte un vers citit mai devreme...   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-08-15 10:37:11               deasupra   Postat de catre . Fiinta la data de 2009-08-15 10:33:54               propun la prima strofa paraul umbrit de imensele-aripe. Paraul inseamna apa- viata, iar umbra vulturilor(simbolul mortii) care planeaza de-asupra acestuia, intunecandu-l, se poate interpreta perfect ca o prevestire a ceea ce se va petrece.   Postat de catre . Fiinta la data de 2009-08-15 10:33:22               De asemenea, nici cu aruncatul securii nu sunt de acord. Personjul nu trebuie privit ca un criminal, ci ca un om care a indeplinit o datorie sacra- in opinia lui, considerand ca orice alt sfarsit era nedemn de animalul atat de drag.   Postat de catre . Fiinta la data de 2009-08-15 10:21:17               Copite vetuste s-ar potrivi. E adevărat, ca nuca-n perete :))))   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-08-15 10:09:27               Lui Liviu îi mulţumesc mâine, pentru că el, fiind ardelean, a ajuns cu tititul abia la strofa şapte. :) A.A.A. Adrian, nu-s eu de vină. Sincer. Aş fi ajuns spre final, dar mă pune naiba să citesc şi comentariile, după care dau fuga la DEX să văd ce şi cum. De exemplu, stau de vreo cîteva ceasuri căutînd definiţia verbului a titi :))) Nimic, pînă acum. Mai caut, dar asta înseamnă să amîn citirea strofei a opta :)))))   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-08-15 10:07:50               nu-s de acord nici cu copitele vetuste, nici cu taranul. Cred ca e important ca personajul sa ramana o umbra, de asemenea vetuste iese din cadru- e prea pompos. stiu de rime, eram obosita.   Postat de catre . Fiinta la data de 2009-08-15 10:01:52               asta cum e? Si gîrbov, ţăranul coboară. O mînă Aruncă securea. Cu vaiete stranii, Incet, Drăgoteasa copiii şi-adună. Rotesc peste negura culmii: hultanii.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-08-15 09:58:09               Sugestie de final: Adusă de umeri o umbră coboară Poteca abruptă ce-ngroapă litanii Grăbind în crepuscul se-adună-ntro doară Spre culmea pustie dând roată hultanii   Postat de catre Luchi Tenenhaus la data de 2009-08-15 08:36:49               Poate "copite vetuste"?   Postat de catre Luchi Tenenhaus la data de 2009-08-15 08:18:32               Şi totuşi, mai trebuie lucrat finalul. E necesar un "coboară poteca" acolo. Fără ea, nu există sugestia finalului...   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-15 02:10:39               voi, întocmai, cititul. Oi fi io leuştean, dar tastatura e varză cu slănină şi castraveţi pătraţi.. Mâine am să compun alta :) (tastatură)   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-15 01:27:34               ...Foarte bună sugestia, Adriana, chiar dacă "ingână" nu rimează cu "adună". Au, barem, sonorităţi comune. În primul vers, am "pârâul îngână...". Cred că voi înclocui acolo cu "imită/pictează/reflectă/ ori ceva de prin zona asta, şi vpo modifica finalul încocmai cu propunerea ta. Aş avea nevoie şi de-o părere pentru "pârâul imită/pictează/reflectă/ imensele-aripe.". Mulţumesc ţie, mulţumesc şi lui Radu. Lui Liviu îi mulţumesc mâine, pentru că el, fiind ardelean, a ajuns cu tititul abia la strofa şapte. :)   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-15 01:24:57               Propun Adusă de umeri, o umbră îngână Ţărâna potecii ce-ngroapă litanii, Grăbind in lumina-nserarii, se-adună Spre culmea pustie, dând roată, hultanii   Postat de catre . Fiinta la data de 2009-08-15 01:07:55               Umbra sugrumă ţărâna, spuneam. Gândiţi-vă niţel la propriu la umbra lui Gheorghe. Care trece peste ţărână. N-o fi tocmai ideal, dar nu-i nici total deplasat. Celpuţin, nu pentru mine.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-15 00:00:36               Adrian, poate ca daca as "potricí" si eu cuvintele as scrie si "sugruma tarana". Ba chiar as sari si peste bolovani :)))   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-08-14 23:58:13               Radule, îl întrebăm, dar îlpunem să sară peste faza cu bolovanii :))   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 23:54:13               Pentru că "face litanii". Ok. Mai rumeg.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 23:53:38               Şi, da, "vuietul" e mai potricit, pare-mi-se. Modific asa, apoi mai vedem. Aştept părerea ta, totuşi.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 23:52:41               e departe de original, si fortata. cum adica "sugruma tarana"??? Liviu n-ar scrie-n veci asa ceva. Nu crezi? Intreaba-l.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-08-14 23:52:26               Radule, ce zici de: Adusă de umeri, o umbră sugrumă Ţărâna potecii ce suflă litanii, rotind in lumina-nserarii, se-aduna spre culmea pustie cu vaiet hultanii ? Mai pot modifica verbul "ce suflă". Ce-ngână, ca exemplu, doar că s-ar repeta...   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 23:46:46               in "anvete"? Ti-arunc tastatura!:)))))   Postat de catre Luisa Pirvan la data de 2009-08-14 23:36:40               Liz, am calculat. În timpul cât am scris acel basm, jucam 32 de meciuri online fifa 2007 (repriza de 4 minute), beam două navete jumate de bere (beam lichidul din sticlele aflate în anvete. Ştiu că pândeşte Liviu), şi mai făceam ceva. Dar asta nu se spune, draga mea...   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 23:33:27               ...Textullui Liviu este un exeplu de cum se scrie un text dramatic fără a se cădea în patetism. În poezia mea, am încercat să atng acest ţel, fundamental, dupa a mea părere, în proza de la care am pornit. ...De aceea, la versurile acestea: "o umbra coboara poteca, o mana arunca securea... si plang bolovanii" ... nu mă gândesc. Dar distihul celălalt este ok. Am să brodez şi eu ceva în acel sens. Merci!   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 23:28:47               Addy, ti-ai dorit mult sa faci o poezie dupa textul domnului Bordas, si iata ca ti-a reusit din plin, mai ales ca ritmul folosit, amfibrahic, este obositor. Felicitari! In timp ce parcurgeam poezia mi-am adus aminte de-o scriere mai veche de-a ta (2006) - un basm relatat in 632 de versuri. Pot spune ca "SURU" mi-e la fel de drag ca si acel basm.:) p.s. cand emotiile pun stapanire pe tine faci la typo-uri in comentarii:)))   Postat de catre Luisa Pirvan la data de 2009-08-14 23:27:05               sau cu vuiet   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-08-14 23:23:36               sa zicem asa: o umbra coboara poteca, o mana arunca securea... si plang bolovanii rotind in lumina-nserarii se-aduna spre culmea pustie cu vaiet hultanii   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-08-14 23:22:03               "Cel mai mare adeăr? Atâta sulet pun numai în răvaşe Lăsînd la o parte emoţia care te face să înghiţi literele (sau să le dublezi, vezi ppoate :) ), ferice de destinatarul lor. Şi de mine, că mă pui pe (aproape, na...) acelaşi plan :))" Liviule, dacă aş fi jurist, ţi-aş răspunde că pun pe acelaşi plan textul tău. Dar nu-s. Fir-ar să fie! :)   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 22:58:05               sa ma gandesc, dar nu repede; lucru bun la 9 luni   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-08-14 22:57:13               Şi apoi, legat de rime - multe rime sărace. Şi fidelitatea, şi atmosferă, şi ritm mi-a fost de-ajuns. Dacă mai eram atent şi la mofturile rimelor, terminam pe la un 32 decembrie.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 22:55:57               Dar uită-te, Radule, la ceva intenţionat: "Tîrziu, în lumina înserării, o umbră adusă de umeri cobora poteca abruptă" (Liviu) "Târziu în lumina-nserării, o umbră Adusă de umeri venind se ducea" (io) Primind observaţii, a început să-mi displacă şi mie acel venind/ducea. Şi l-am iubit. :(   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 22:53:26               Corect. Sugestii sugestive estem?   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 22:51:29               mai e o chestie cu finalul; proza are alte instrumente, un final bun in poezie e mai greu de obtinut   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-08-14 22:51:01               Adi, nu le inghiti tu pe toate. Mai lasa si la altii, mai indreptatiti. (de-astia cu regim) ;)))   Postat de catre . Fiinta la data de 2009-08-14 22:50:27               pai in primul rand as rescrie finalul pentru rimele slabe (la imperfect si perechea uzata umbra - sumbra); apoi, pentru ca e prozaic (joc involuntar de cuvinte) si iesit din atmosfera cu acel "isterici" - zic eu - nepotrivit; apoi pentru "venind se ducea" care e usor hilar (imi aminteste de "pe-o carare lunga scurta / se ducea un om venind") cacofonia e "veche cocioabă"   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-08-14 22:49:28               Cel mai mare adeăr? Atâta sulet pun numai în răvaşe Lăsînd la o parte emoţia care te face să înghiţi literele (sau să le dublezi, vezi ppoate :) ), ferice de destinatarul lor. Şi de mine, că mă pui pe (aproape, na...) acelaşi plan :))   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-08-14 22:47:19               Nu m-ai salutat dublu, Radule. Am văzut eu astfel. Păcat. Nu mai bei bere.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 22:47:02               Are un dublu sens, Adriana. Unu pe care l-ai scris şi tu, şi altul prin care Gheorghe (ori autorul) nu ştia dacă vine sau se duce (de data asta, cu înţeles ce ţind de direcţia de mişcare)   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 22:43:42               ...Radu, mai întâi de toate, mă bucur că mă saluţi dublu. Faltat. :). Mai sunt încă neajunsuri ale textului. Căteva le-am rezolvat cu ajutorul lui Liviu şi Adrianei. Semnalează-mi, te rog, cacofonia. Nu mai am răbdare să lecturez. Sugestiile sunt binevenite. Am ţinut cont de multe, Radule. În primul rând, de proza lui Liviu. Am vrut să nu mă abat prea mult. Am fost atent al lexic, la atmosferă şi patetism, cum spuneam, să nu mă lungesc prea mult, la paharul de bere, la ţigări, etc:). Cel mai mare adeăr? Atâta sulet pun numai în răvaşe. Bine, bine, ppoate acolo pun puţin mai mult, dar na... Tencs!   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 22:40:42               o intrebare acel "se ducea'' din ultima strofa are sens de se sfarsea? in sensul ca era coplesit, doborat de ceea ce tocmai se intamplase?   Postat de catre . Fiinta la data de 2009-08-14 22:40:14               Radu, mulţumesc. Binevenită aprecierea ta, oricînd ar veni.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-08-14 22:39:58               Chioară?! Măcar saşie...   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 22:35:49               Mai bine. M-am gandit si eu ca se repeta. Dar pot sa aiba foarte bine si miseii neamuri. Ba bine ca nu!:))   Postat de catre . Fiinta la data de 2009-08-14 22:35:49               Salut, Adrian, salut Liviu. Adrian, cred ca ai ales cea mai potrivita metrica, si se simte ca ai pus suflet. Din rasuflet... Stea. P.S. ai cateva greseli de ritm si o cacofonie grava. As mai rescrie finalul - ultima strofa - dar asta va veni de la sine. Liviu, cu mare si (sper), iertata intarziere, aceeasi stea.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-08-14 22:34:14               De fapt, pun "tânci de mişel". "neamuri" are răpita. :)   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 22:33:13               Stiu, Adi.Nu-ti fa griji. "Iar apă plată. Cu lămâie, evident" da de unde! chioara! :))   Postat de catre . Fiinta la data de 2009-08-14 22:32:33               ...Fac şi eu dezacorduri, pun virgulă între subiect şi predicat, typo-uri şi, rar, anacolute, stai liniştită, dar nu acum. Dacă un typo, două mai scapă lecturării dinaintea postării, un ditamai dezacord nu scapă. E prea evident. Voi schimba cu sugestia ta, deşi "de" se repetă în acelaşi vers. ...Regim? Asta e. Iar apă plată. Cu lămâie, evident.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 22:30:21               Adrian, daca nu vrei, nu schimba. In afara de "neam de" nu-mi vine nimic potrivit in minte. Oricum, nici asta nu e potrivit, ca jigneste etnia. :)) basca, sunt la regim, deci nu ma stimuleaza recompensa- exclus inghetate, popcorn, etc. :)) Oricum, chiar daca nu schimbi acolo, macar ti-am dat ocazia sa spui lumii ca iti asumi. Ca nu faci dezacorduri asa, cum fac altii. :)   Postat de catre . Fiinta la data de 2009-08-14 22:25:14               Cârcotaşi de ăştia tot să fie. Modificat. Mai aştept sugestii şi pentru "Anafura voastră de suflet mişel!“ - se aude, Adriana? - şi vă scot la bere/îngheţată/cafea/pop corn... :)   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 22:17:33               Ar fi super :) Buni şi cîrcotaşii la ceva, nu?   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-08-14 22:14:55               Dacă aş schimba "suflarea bătrână" cu "suflarea bolnavă", ori "suflarea sleită", astfel "copitele bătrâne" rămânând intacte?   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 22:13:23               ...Liviule, am modifica în primul vers cu "batrâne", deşi adjectivul se repetă (vezi "suflarea bătrână"). Până gasesc, găsim ceva mai bun, rămâne aşa. Am schimbat şi acolo - "ucis-a" - (excelentă observaţie) ...Adriana, doar nu crezi că nu am observat acel dezacord. Îl ştiam. Dar e, sincer asumat, şi făcut silepsă. Dar schimb. Aştept sugestii care să nu se îndepărteze prea mult de la idee.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 22:10:55               erata eliminînd orice altă posibilitate de interpretare   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-08-14 22:05:22               Io, mai greu, ca ardeleanul... :) În prima strofă, versul final, aş înlocui anoste. Poate cu bătrîne, poate cu slăbite (deşi ar fi de evitat repetiţia rimei în cele două cuvinte, copite - slăbite), poate cu altceva. Anoste parcă nu e din atmosfera asta. Apoi Doar gânduri şi clipe ucise vreodată Ucise poate fi confundat aici cu un adjectiv, iar eu sunt convins că l-ai folosit ca verb. Aş scrie ucis-a vreodată, eliminînd orice posibilitate de interpretare. Chiar dacă nu vei corecta, emoţia mea rămîne aceeaşi.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-08-14 22:03:13               Lasa, ai o scuza. E un poem de o intindere mare, si ai pus suflet in el, se simte. Asta conteaza mai mult. Si emotioneaza mai mult.   Postat de catre . Fiinta la data de 2009-08-14 22:01:35               ...Fiind marele maestru internaţional al typo-urilor, nu puteam să mă dezmint. Dar le-am corectat înainte de-a vedea comul tau, Adriana. ...Legat de "anafura voastră de suflet mişel", este o silepsă. Îi vede pe toţi ca un suflet. Dar dacă găsesc ceva prin zona aia, modific. "neamul prădatei" e uşor de schimbat. Observasem, dar nu ştiu de ce nu am schimbat. Pun "ciorditei" :)). Mulţumesc!   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 21:56:19               Pana se hotaraste Liviu, incerc eu strofa 1- typo rispie- cred ca era risipe strofa 2 typo -frău - frâu strofa 3- ii dasera c-averea nu are sens , c(a)-avere era corect neamul pradatei- ea fiind prada nu putea fi si pradata, furatei, rapitei sau orice altceva dupa cum iti cere ritmul anafura voastra de suflet misel- dezacord. as propune de neam de misel mai degraba lasand toate astea la o parte te-ai descurcat admirabil!!! as zice: Jos palaria!:)   Postat de catre . Fiinta la data de 2009-08-14 21:50:50               ...Nu rad. :). Am respectat cât de bine am putut proza. Buchete de cuvinte, pe alocuri, sintagme întregi, atmosferă şi ca şi textul, am evitat patetismul. Dar pentru acestea, am sacrificat oarecum rimele, care, în general, sunt cam sărace. Şi, da, eu îţi mulţumesc!   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 21:48:40               Poiana robită de ţancuri şi nilă O veche cocioabă piteşte-n desiş; Cu sufluri sfârşite, aici se opriră. Când umbre de om şi de cal se priviră, Amurgul pe culme murea pe furiş. Superb...   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-08-14 21:47:45               Adrian, nu rade nimic. Îţi mulţumesc din nou, cu aceeaşi emoţie în suflet.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-08-14 21:40:51               * * * (două de la mine, una nu :) deşi le-aş fi dat cu sufletul împăcat pe toate trei) pentru respectarea spiritului schiţei. Chiar dacă aş avea de obiectat asupra unor versuri. O voi face mai tîrziu, după ce scap de emoţia lecturii.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-08-14 21:36:58               Liviule, ...Nu ţi-am cerut acordul acestei postări pentru că, aşa cum te ştiu eu, nu cred că ar fi vreo problemă. Totuşi, dacă există vreuna, de orice natură ar fi ea, rad textul. ...Am pus în paranteza titlului şi "adaptare" mai mult de flori de tei. Versificarea urmează foarte fidel textul tău. Paragraf cu paragraf.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-14 21:33:29	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120086 Useri: 1426
ADMINISTRARE