|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
R XXX |
|
|
Zadarnicia nu mi-a apasat aripile si ingreunat mersul caci speranta si-a mulat chipul pe talpi, de nelepadat, peticind pana si blestematul ala de calcai vulnerabil, timpul nu ma mai preseaza - l-am eliberat din clepsidra ce-l tinea prizonier si finit, am pastrat doar un fir, la un capat amintirea, la celalalt eu..il mai deapan seara, in voie, in rasul mastilor triste, c-un joc ambiguu pe fete in seri clar-obscure. Doar dorul a intrat pe poarta de unde de neunde..
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Zadarnicia ! O "rana pe gand" ca sa folosesc o sintagma dintr-un poem al lui N. Isaia. La el s-a nimerit si o "pala de vant" aducatoare de alinare. Oricum bine ca timpul este acum liber ca pasarea si cu atat mai bine ca acel calcai a fost iar acum nu mai este vulnerabil. Mastile ? Ei bine o data sunt triste alta data sunt vesele. Important este sa te intelegi bine cu ele. Ca si ele au suflet. "Bun la toate" cu spunea candva Sorescu. |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2004-05-03 05:48:10 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|