|
|
|
|
|
|
|
|
|
Orașe la indigo |
|
|
Text
postat de
iuri iulian Lorincz |
|
|
Nimic deosebit
cu orașele noastre
aceleași măști cu
zâmbete false
trase de sfori
peste umerii
unei dimineți muribunde
pompează'n plămâni
radioactivitate
made în Cernobâl
pășim
peste trotuare
pătate cu vomă
ne-alungă o aroma contrafăcută
de țuică
și schelălăitul trist
al câinilor vagabonzi
se linge până la piatră
te iubesc
sună atât de
patetic
iubim animalic
orașele trase la indigo
au gust de lapte degresat
măștile râd haotic
cineva nevăzut
ne strigă pe nume
deschide geamuri sparte
unde nimeni nu vede
nimeni nu aude
golul iubirii zilei rupte dintr-un calendar
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
poemul nu e rau dar nu convinge. trecerea de la prima parte, mitraliata si destul de pragmatica in descrierea oraselor radioactive, mizere si betonate indigo (violet inchis) la tabloul paradigmatic al mortii in care "iarba ne creste pe fata" (in orase, nu prea...; cel putin nu in cele descrise de tine mai sus) este brusca si confuza.
imi place finalul, mai ales ultimul vers. totusi, de ce ai simtit nevoia sa desparti "iubesc" in acest mod in versul "te iu-be-sc"? iar maraitul cainilor vagabonzi nu este trist. schelalaitul, da.
... |
|
|
|
Postat
de catre
I BG la data de
2009-08-02 13:50:12 |
|
|