|
|
|
|
|
|
|
|
|
Rude sau prieteni? |
|
|
Text
postat de
Veronica Pavel |
|
|
Cu câțiva ani în urmă, s-au dezvăluit la radio rezultatele unui studiu asupra longevității bătrânilor. S-au comparat două grupuri, unul format din persoane care întrețineau relații numai cu rudele, altul numai cu prietenii. Rezultatele arătau că cei înconjurați de prieteni trăiesc cu zece ani mai mult decât cei înconjurați de rude. Studiul definea ca prieten o persoană cu care se menține o relație cotidiană fie directă, fie prin contact telefonic sau corespondență.
Comentatoarea încerca să explice longevitatea mai mare a celor care întrețin relatii cu prietenii mai des decât cu rudele prin faptul că rudele au adeseori un efect stressant asupra individului, în timp ce prietenii exercită o bucurie binefăcătoare, de natură să prelungească viața.
Rezultatele studiului mi-au dat de gândit. Deși de obicei am retincențe față de asemenea studii, de data aceasta nu am avut bănuieli nici asupra sponsorului, nici asupra unor interese care să devieze rezultatele. Studiul părea de bună credință și probabil că, oricât de ciudat ar suna, rolul binefăcător al prietenilor e mai puternic decât cel al rudelor.
Pritenia, deși considerată a fi întâlnită la tot pasul, este un sentiment de o rară profunzime, de care nu oricine e capabil. A putea fi numit de către cineva adevarat prieten cere calități deosebite. Într-un mai vechi numar al revistei Dilema Veche, Aurora Liiceanu își exprima punctul de vedere: Prietenia este ceva care exclude trădarea. Se spune că individualiștii au mai rar, sau chiar de loc vocația prieteniei. Marile prietenii sunt foarte rare. Ar trebui să folosim rar cuvântul prieten și să-i numim, pe mulți prieteni, pur și simplu, cunoștiințe.
Să fie adevărat că fără rude am putea trăi, dar fără prieteni nu? N-aș generaliza. În primul rând, studiul nu diferențiază rudele, ci le pune pe toate pe același plan. Ori, știm cu toții că relațiile dintre copii și parinți, frați și surori, bunici și nepoți, nore și soacre, dintre cumnați, cuscrii și atâtea alte categorii de rude au ponderi diferite în viața afectivă. De aceea mi se pare că nediferențierea rudelor introduce de la bun început o eroare în calcul. Ceva însă tot cred că e adevărat în acest studiu. Când eram mică mi-am dorit o sora, pe care n-am avut-o. Mi-am făcut însă prietene, iar ele aveau surori. Le-am întrebat cum de mai era loc în inima lor și pentru mine, când aveau deja surori? Mi-au raspuns, toate, că o soră nu e același lucru cu o prietenă. S-ar putea generaliza aceasta afirmatie pentru toate rudele? Care să fie diferențele dintre rude și prieteni? De ce am prefera prietenii? Doar pentru ca prietenii ți-i alegi, rudele nu? Sau să fie faptul că între rude există obligații impuse de societate, în timp ce într-o prietenie dăruiruile se crează spontan?
Cât de frumos explica Cicero efectele miraculoase ale prieteniei! Prietenia este un desăvârșit acord de sentimente asupra celor divine și umane, unit cu bunăvoință și iubire reciprocă; și cred ca zeii, după înțelepciune, n-au facut omului un dar mai frumos. Iar Petrarca, preluând ideea lui Cicero, o completeaza: Virtutea este fundamentul amiciției, iar pentru a o pastra nu este nevoie decât de caritate reciprocă.
Indispensabilitatea prieteniei a fost recunoscută încă din antichitate. Nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpânește toate bunurile lumii spunea Aristotel, iar scriitorii și filozofii de mai târziu i-au descris deliciile: În prietenie simți o căldură generală și universală, domoală totuși și egală sieși, o căldură constantă și așezată, numai dulceață și netezime, în care nu găsești nimic aspru sau zguduitor. Te bucuri de prietenie în masura în care o dorești; ea nu crește, nu se hrănește, nu se înalță decât din desfătare, aceasta fiind spirituală și duhul devenind tot mai subtil datorita frecventării ei, scrie Montaigne.
Putem avea prieteni departe, chiar pe un alt continent? Evident că da, ne asigură acelaăi Montaigne, deăi pe vremea lui încă nu exista comunicația rapidă prin internet: Prietenia are brațe suficient de lungi pentru ca prietenii să se poată îmbrățișa dintr-un capat în celalalt al lumii.
Dacă prietenia este atât de binefăcătoare, poate că ar merita să întreținem relații de prietenie și cu rudele. Este acest lucru posibil? Panciatantra se îndoiește: Prietenul născut din vorbă e mai presus decât acela care are aceeași mamă. Dar un proverb francez ne învață contrariul, cine nu e supus părinților săi, nu e sincer și credincios nici cu prietenii. Cât despre unicii noștri prieteni intimi, părinții, Madame de Staël ne atenționează:
se vor duce, și zadarnic veți căuta prieteni mai buni; se vor duce și, de îndată ce nu vor mai fi, vi se vor înfățișa sub un chip nou; fiindcă timpul, care-i îmbătrânește pe cei aflați sub privirile noastre, îi întinerește pe cei pe care moartea ni i-a răpit;
Fie ca e vorba de rude, fie de prieteni, eu cred că liantul și motorul profund al vieții rămâne, de fapt, iubirea. Unde e sfat (în sens de dragoste), acolo e și lumină (Gde sovet, tam i svet) ne cântă un proverb slav. Iar acolo unde răzbate lumina și iubirea, diferențele dintre rude și prieteni se șterg, ei devenind îngerii nemuritori ce-i vor acompania spre cer pe toți pământenii.
Referințe:
Tudor Vianu: Dicționar de Maxime comentat, Ed. Știintifică, Buc. 1962
Femeia în Proverbele si Cugetările Lumii, Ed. Albatros, Buc. 1975
Montaigne: Aforisme, Ed. Albatros, Buc. 1977
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
multi sunt de acord ca advarata iubire este daruire, philia.
miam... prajitura cu visine zici? asa da prietena! cumva, si alba-ca-zapada?
kiss |
|
|
|
Postat
de catre
I BG la data de
2009-07-23 23:06:37 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ioana,
Iubire in prietenie, cred eu, inseamna daruire. Daruire care se poate face si nu numai prin comunicare verbala, dar si prin mici atentii.
Inventez un exemplu: s-au copt visinile. Am o prietena care ADORA prajiturile cu visini, dar ea nu face. Mie mi-e greu sa fac prajitura, e foarte cald afara, cuptorul face si mai cald in casa. Totusi, ca sa-i fac o placere, ii fac prajitura si i-o dau. Si ne bucuram, ea si eu, fiecare.
Dar, desigur, ai dreptate, comunicarea e esentiala, omul are nevoie de a se exprima si, mai ales, de a fi ascultat, iar prietenii stiu sa se asculte intre ei.....
V.
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-07-23 23:02:48 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
incerc sa spun ca, mai mult decat de adoratie sau adorare, omul are o nevoie uriasa de a se exprima si asta il costa aproape totul. schimbul afectiv se face prin comunicare, fie verbalizata sau altfel. |
|
|
|
Postat
de catre
I BG la data de
2009-07-23 22:37:59 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
poate nu atat iubirea cat comunicarea reala. pana la urma, iubirea este un concept greoi si confuz. ce e iubirea, deci? eros, philia? sau tot adevarul in comunicare?
... |
|
|
|
Postat
de catre
I BG la data de
2009-07-23 22:32:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Eugen Bot,
Incantata de prezentza dv pe pagina mea.
CTA,
Multzam de comentariu si linkuri. Poza este delicioasa. Cat priveste "prietenul la nevoie se cunoaste", eu zic, dimpotriva, ca "proetenul la bucurie se cunoaste", ca putini sunt prietenii sinceri care sunt in stare sa se bucure de bucuriile tale, si nu sa fie invidiosi :)))
Kostanule,
Da, iubirea este esentza si special am lasat in afara discutziei "prietenia" dintre soti, n-am vrut sa "amestec borcanele". Da, iubirea dintre prieteni e formidabila, cand exista si, da, daca poti ierta unui prieten o greseala, atunci asta e dovada de mare iubire si prietenie...
Articolul era scris in urma unui studiu de longevitate facut pe un segment de populatie peste 60 de ani, cu rezultate clare, asa, ca la carte. Si rezultatul final era ca cei cu prieteni traiesc cu zece ani mai mult decat cei numai cu familie.
Multumiri tuturor pentru prezentza si aprecieri,
VP. |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-07-23 18:35:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Prietenia este o simpla perceptie umorala, o senzatie. Ea poate fi, ca orice senzatie, rezultatul unor impresii. Ceea ce este cu adevarat temeinic este iubirea. Dezbracata de orice conotatie sexuala. Cum oamenii au in general tendinta de a perverti orice, mai ales sensurile cuvintelor, simplul enunt nu poate defini nici exprima o stare sau o traire. Asa cum deja am spus, proba cea mai buna a iubirii este simplu de facut: daca inca il/o mai iubesti chiar si dupa ce te-a dezamagit. Restul pur si simplu nu exista. Punct. (inteleg ca articolul era o dezbatere de idei) Scuze daca n-am inteles bine. Cu drag, K. |
|
|
|
Postat
de catre
sters sters la data de
2009-07-23 10:15:02 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Există în comentariu anterior niște linkuri, se văd selectînd textul care este alb (găselnița acestui site), dar se poate face clic pe ele și funcționează.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2009-07-23 09:31:15 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
O sintagmă bine ticluită a lui Blaga face mai sensibilă diferența: (prietenii sînt) rude mai presus de sînge.
O părere extrem de convingător și nuanțat susținută în C. S. Lewis - Despre minuni / Cele patru iubiri / Problema durerii .
Și una mai personalizată:
Am scris un text cam lung despre prietenie. De fapt, fiind mai vechi, doar l-am copiat și l-am ajustat un pic. Făceam acolo niște digresiuni care poate încărcau prea mult textul. Acum nu l-aș mai scrie așa. Ideea cea mai importantă a textului era aceea că înțelesul prieteniei are mult de cîștigat dacă este luminat de tîlcul altor cuvinte înrudite priința, prielnicia.
Tot acolo găseam că amiciția, nume mai potrivit pentru prietenia curentă, lipsită de exigență, ține doar de o solidaritate gregară și interesată. Că ea este, în universul mercantil în care e exersată, o investiție rentabilă. Că te bucuri totdeauna de credit doar în măsura în care rambursezi la vreme datoria contractată. Că acest univers este unul sufocant al ne-voii presante și meschine.
Mi se părea că inflația prieteșugului face mai dificilă recunoașterea prietenului adevărat. Că pactul ne-voii, ilustrat de sensul frivol al vorbei prietenul la nevoie se cunoaște, face mult mai anevoioasă recunoașterea prieteniei autentice care ține mai curînd de o nobilă loialitate.
Omul, se știe prea bine, nu este ceea ce deja este, ci mai curînd făgăduința pe care o are de împlinit. Ceea ce merită să fie dacă se străduiește să realizeze promisiunea cu care a fost dăruit. Iar prietenia este aceea care reușește miraculos să încurajeze voia autentică a fiecăruia de a se emancipa, de a se edifica pe măsura a ceea ce promite. Legămîntul prietenilor este acela de a-și revela unul altuia făgăduința existențială și de a o stimula să se împlinească.
Prietenia nu este doar o facilitatea în plus, o poliță de asigurare pe viață, ci învestire cu demnitatea speranței a celui ispitit la o aventură existențială autentică, a celui descălecat riscant în tărîmul virgin al libertății. Eliberat de ne-voie prin bunele oficii ale prieteniei, el alege primejdia cea bună: să fie în voia sa, liber să aleagă după dorințele, dar și după puterile sale, îndrăznind și cutezînd, fără să uite să se învoiască cu puterile firii. El știe că prietenul este garantul loial al voii sale cele bune, că el îl ia pe răspunderea sa, că răspunde cu bună credință și generozitate de soarta sa, insuflîndu-i totodată o conștiință mai aleasă a propriilor răspunderi.
Prietenia este prin urmare relația fericită de sporire reciprocă a ființei partenerilor prin revelația și stimularea mutuală a implinirii unor făgăduințe altfel nebănuite. Sînt virtualități și latențe care pot să nu se manifeste dacă nu găsesc și un sprijin în cei din jur. Și nu doar un sprijin, ci un climat tonic, entuziast, încîntare și bucurie. În alchimia sufletului aș numi prietenul un catalizator , el înlesnește propria noastră reacție care în absența sa rămîne doar latentă. Eliberează elanul vital să-și facă lucrarea.
(cine are răbdare poate parcurge pe rînd: Primejdia cea bună (I), Primejdia cea bună (II), Primejdia cea bună (III) și Primejdia cea bună (IV))
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2009-07-23 09:21:39 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Veronica Pavel, un text bine scris, cu migală și acuratețe.
Las 8* și un vot cu de la sine putere.
Cu stimă și prietenie,
Bot Eugen |
|
|
|
Postat
de catre
Bot Eugen la data de
2009-07-23 03:40:05 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Multam Vero. INSEAMNA. :) |
|
|
|
Postat
de catre
. Fiinta la data de
2009-07-22 16:49:46 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Adriana,
Zana licuricilor si Prietena a cuvintelor si cuvantatoarelor,
Motto-ul tau e fantastic, il copiez sa-l port cu mine peste tot, cum port si unele carti pe care le iubesc...:)))
De ce sa ramai putzin nostalgica dupa lectura? Dimpotriva, ar trebui sa te bucuri, ai secretul sa traiesti zece ani in comparatie cu neprietenosii! :)))
Plus ca torta (tiramisu sau ce o fi fost) pe care ai oferit-o spre "degustare" ochilor nostri de ziua ta demonstreaza ca ai si alte talente cu care poti atrage prietenii, nu doar pe cele dovedite prin frumosul tau motto....:)))
Multzam mult, lampagiu neanonim! :))
Vero
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-07-22 00:32:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Tea draga,
Trebuie sa nu uiti un lucru: ca ideea acestui articol porneste de la un rezultat al unui studiu, deci de la o realitate concreta: cei care intretin prietenii au speranytza de viatza cu zece ani mai mare decat cei care se rezuma numai la rude. Iar eu am incercat sa interpretez rezultatele acestui studiu. Si, nu uita, e vorba nu de prieteni care se vad sau se aud odata la cativa ani, ci cei care au o legatura permanenta.
Eu cred cu tarie ca legaturile de prietenie sunt stimulente reale si mai cred ca dragostea, intr-o prietenie, e, cum spui tu, "rara avis", dar exista, stiu sigur ca exista....
Multzam mult pentru lectura si comentariu.
Vero
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-07-22 00:20:58 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Ce fad ar fi timpul fara clipa tarzie
in care alaturi vechi prieteni se-aduna
Si muzica-i strange in brate si-i stie.
si-n noapte-i lumina cand sunt impreuna!
Acest privilegiu numit PRIETENIE,
mereu pretios. Si mereu la-ndemana..."
sunt cativa ani de cand am scris acest motto care a deschis galele folk de la Piatra Neamt.
Incantata sa te citesc, usor nostalgica dupa aceasta lectura, las un semn mic si luminos ca prieten al cuvantului. Si uneori, al oamenilor. :)
|
|
|
|
Postat
de catre
. Fiinta la data de
2009-07-21 23:32:45 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Vero, subiectul e incitant , articolul tau supune observatiei relatii (umane) fundamentale.
rudele "nu le alegem" si atunci acceptarea trebuie sa fie in traiectoria relatiilor, dar dupa cum, probabil, stim n-ajunge. conectia genetica actioneaza la nivel emotional, "sangele apa nu se face", cea adiacenta "importata" prin casatorii atarnand in balanta alegerii uneori in favoare alteori in defavoare; as zice , un fel de "batalie " interioara submineaza rudenia....chestiunea e, chiar ne costa?
Prietenia e "pe alese" ciugulim preferential din "armata" cunostintelor, dar ea -prietenia- este o pasare extrem de rara......
Interesant articolul, bine scris, iar finalul iti este "manusa": "....eu cred ca liantul si motorul profund al vietii ramane, de fapt, iubirea."
Vero dixit!
Calvar*, 7* |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2009-07-21 23:07:22 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23957 |
|
|
Comentarii:
120078 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|