PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Ce dacă trece viaţa Text postat de Sanda Nicucie - repostare - Ce dacă trece viaţa, că tot n-am decât una şi un fotoliu pat unde-aţipesc când beau cafeaua dimineaţa, dar mie mi-e totuna că viaţă, eu, pe tine, azi, nici-un ban nu dau. Am dat vreo trei parale şi-o ceapă degerată, cînd mai puteam să-mi ţintui o talpă de pământ sau când brăzdam înaltul de fiecare dată, şi-mi lăcrima privirea cuvânt, după cuvânt. Acum tardiv e totul, nimic nu mai pot cere te smulgi din mine vlagă aproape pe ascuns. Când vreau să prind în palme, doar pulbere de stele mă simt în iad, la poartă: "Aicea-i? Am ajuns?" în deznădejde mută m-am spânzurat de-o venă sau am căzut pe-o parte în visul ruginit? Rânjind în două coarne: „şederea ţi-e eternă, mai ai un pic răbdare… Nu încă. N-ai sosit!”. Întreb şi-a doua oară. Se sparg cuvinte-n cioburi sau poate-o fi ecoul…„Aicea-i? Am ajuns?” – "mai ai un pic răbdare, te-aşteaptă sa te-nvolburi in focuri şi cazane – „Rob sunt? Nu încă!”-au răspuns într-un final răsuflu…, voi alunga chemarea până la lacrimi viaţa am s-o trăiesc (mi-am spus) zâmbesc spre ceruri noaptea, şi-aş vrea încrâncenarea să se oprească odată, dar iaraşi „Am ajuns?!” Prăpăstii se deschid - simt iar tăişul lamei şi coasa-mi stă deasupra, mumia mi-a rânjit: ''Vei fi o amintire, doar un portret al ramei ce stă pe noptieră...Aicea-i. Ai sosit!” mai văd ultima oară doar pumnul de ţărână ce-n tristă pomenire, un popă mi-a cântat. Simt gustul de colivă… "Prindeţi-mă de mână Nu mă lăsaţi! Mi-e frică! Ce slujbă de rahat!" Ce dacă trece viaţa, că tot n-am decât una şi un fotoliu pat unde-aţipesc când beau cafeaua dimineaţa, dar mie mi-e totuna că viaţă, eu, pe tine, azi, nici-un ban nu dau. Dupa: Prolog şi epilog (ars poetica) Text postat de Adrian A. Agheorghesei Se ghemuise noaptea în alba-mi coală. Luna Bârfea în ape tulburi şi apele-o bârfeau, Iar prin zăbrele, zvonul, stâlcit ca-ntotdeauna, Podeaua o păleşte. În talpă mă ardeau Cătuşele din gambe; cu limba perforată De-al sufletului gâde, din orbul foii cânt Un monolog pe două vociferări deodată – Pribeaga din boltire şi sclava din pământ. Cu fiecare notă, păşeam o încăpere Deschisă de-un perete în alt perete-ascuns, Înăbuşita frică şi zalele rebele Tot întrebau spasmodic: „Aicea-i? Am ajuns? Şi, ca făcut, ecoul întruchipa o scenă, Cortină din oglindă şi jilţul ruginit, Iar umbra reflectată, cu suliţa ei ternă Îmi scoase ochii. Spuse: „Nu încă. N-ai sosit”!. Bezmetic, ros de lanţuri, cu sânge-n rol de flecuri, Îmi bâjbâi oda încă... – „Aicea-i? Am ajuns?” – Aceeaşi scenă, spadă, conturul cel de neguri Tăindu-mi limba - „Rob eşti! Nu încă!” mi-au răspuns. Atunci îngenuncheat-am. Mi-am târăit suflarea, Pe coate, către altă cortină, ca străpuns Final, de data asta, să fiu. Încrâncenarea Fărâmei de speranţă răsună „Am ajuns?!” Oglinda, tremurândă, desface plumbul ramei Şi, după sine, Vocea... cu chipu-acoperit, C-o sabie boltită, purtând în luciul lamei Cătuşa, ochii, limba-mi. „Aicea-i. Ai sosit” Ca umbra-n închinare cătuşa, în ţărână, Îşi îngropă menirea, dar colbul ridicat, Ca într-o-nchinăciune, îmi prinse mână-n mână. „Eşti liber! Du-te, scrie!” . Şi scena s-a surpat. Se ghemuise noaptea în alba-mi coală. Luna Bârfea în ape tulburi şi apele-o bârfeau, Iar prin zăbrele, zvonul, stâlcit ca-ntotdeauna, Mă află fără veghe. Şi umbrele-apăreau. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Liviu, Cristi va multumesc, aveti dreptate, voi modifica.   Postat de catre Sanda Nicucie la data de 2009-07-23 16:17:42 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               emistihuri de 6 silabe: "şi un fotoliu pat..." "Prăpăstii se deschid..." Cristi   Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-07-22 08:50:47               Cateva scapari de ritm. de exemplu: să se oprească odată, dar iaraşi „Am ajuns?!” sa se opreasc-odata... mai văd ultima oară doar pumnul de ţărână în cea din urmă oară văd pumnul de ţărînă în rest, de nota 10.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-07-21 22:09:24	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120078 Useri: 1426
ADMINISTRARE