FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Răvașe de laLiz (XVIII)
Text postat de Adrian A. Agheorghesei
(XVIII)


Și parcă plouă de-o întreagă clipă,
De-un secol ascultăm potopul parcă,
Cu abur pal fereastra se încarcă,
E vreme de tăcut și de risipă!

Am tot citi în nori și-n palme, doar că
Intre-o poemă și-un roman, în pripă,
Un basm fatal de-amor se înfiripă,
Și-un apropo lasciv ne cam încearcă...

Înmărmurim sudând în cer inele,
Perdeaua face striptis pe lumină,
Un bibelou se sparge fără vină,
Statuia noastră leapădă din piele,

Genericul rulează-n jaluzele,
Și plouă cu-amorțeală și ruină.








Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  "Cristi, unele din sonetele lui Shakespeare abunda in repetitii". (R.S.)

Repet(sic!)... nu am nimic cu repetiția în sine... mai ales când este folosită ca procedeu literar... am avut obiecții privind doar "ilogica temporală" pe care acest "parcă" (parcă - părere - subiectivism) o adâncește. Mi se părea în regulă dacă afirmația era următoarea: "Deși plouă de o clipă, noua ni se pare că plouă de un secol" nu "Parcă plouă de o clipă, parcă ploua de un secol". Am explicat comentariul meu destul de clar?... Remarca privind repetiția nu era făcută decât să întărească sugestia de a renunța la primul "parcă"! (Am spus: "repetiția unui cuvânt în sonet este nerecomandată")

Na că mi s-a făcut poftă de o parodie...

Cristi

 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-07-20 15:51:14
         
 
  Cristi, unele din sonetele lui Shakespeare abunda in repetitii. Nu vad care e problema. Mai mult, in cazul de fata, repetitia lui "parca" in contextul juxtapunerii clipa-secol mie unuia mi se pare de efect.

Adrian, daca tii mortis la versul 8, ai putea scrie de ex. "Și-un apropo voluptuos ne-ncearcă", impacand capra si ambele verze, desi acum, la recitire, si mie imi pare versul asta un pic excentric, sa nu zic fortat (in context). Dar asta e o doar o parere.
In ceea ce priveste forma, e clar ca e sonet, si mi se pare corect sa ti-l asumi si sa-i aperi abaterile de la canon... nu e nici o problema.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-07-20 14:37:43
         
 
  1. "Mă deranjează felul și poziția de pe care o faci." Nu înțeleg ce vrei să spui prin propoziția de mai sus. Mă țin cât mai departe de atitudini subiectiv-viscerale atâta vreme cât nu este vorba de Vasilici/Elene Tome/Burici/Tavilici/Nicolai Tudorici...

2. "Apoi, nu poți să-mi numești un text sonet, apoi să-i aplici rogorile, atâta vreme cât eu nu am numit textul de față "sonet"."

Pe cine vrei să păcălești?... :)
Vrei-nu-vrei poezia ta este un sonet. Dar asta nu are nicio legătura cu comentariul meu (decât tangențial!).

3. "Cristi, acceptă că și alții au citit câte ceva despre poezia clasică, în speță, despre sonet și că acesta nu își deschide tainele numai în fața ta."
Mă întreb cum ai tras concluzia că asta gândesc din comentariul meu? :(

4. Deraiez un pic spre frivol, dar sper să nu te superi...

"...Dacă te poate încerca un gând, de ce nu te poate încerca un apropo? Pe mine mă încercă un apropo (mă încearcă = să-l fac, să nu-l fac, să-l fac, să nu-l fac... ?)"

Îți propun în loc de "mă încearcă un apropo", "mă trece un apropo", tot cu sensul de să-l fac/să nu-l fac...

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-07-20 12:03:19
         
 
  rogorile - rigorile  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-20 11:30:56
         
 
  ...Cristi, de ce iei discuția asta personal? Arată-mi unde te acuz pe tine de ipocrizie și-mi prezint scuze.

...Dacă te poate încerca un gând, de ce nu te poate încerca un apropo? Pe mine mă încercă un apropo (mă încearcă = să-l fac, să nu-l fac, să-l fac, să nu-l fac... ?)


...Și acum, că tot intrăm în zodia sincerității și a personalului, nu mă deranjează câtuși de puțin observațiile, cu atât mai mult cu cât tu, de cele mai multe ori, stii ce spui. Mă deranjează felul și poziția de pe care o faci. Textul are lacune? Foarte bine. Dar din el nimic nu ți-a plăcut? Înțelegi ce vreau să zic. Spinii ca spini, dar petalele?

...Cristi, acceptă că și alții au citit câte ceva despre poezia clasică, în speță, despre sonet și că acesta nu își deschide tainele numai în fața ta. Apoi, nu poți să-mi numești un text sonet, apoi să-i aplici rogorile, atâta vreme cât eu nu am numit textul de față "sonet".
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-20 11:29:49
         
 
  A.A.A.

Comentez foarte rar tocmai pentru că mi-e teamă că îmi bat gura de pomană.

"Mi se pare o ipocrizie ca astăzi orice text iambic, de 14 versuri, să fie considerat sonet, iar în momentul când apare un cuvânt de două ori (voit ori nevoit), ups! sonetul nu suportă așa ceva."

Am explicat de ce acel "parcă" îmi pare "ilogic". Am adăugat, în treacăt, în sprijinul propunerii de a elimina primul "parcă" și faptul că, într-un sonet, este "nerecomandat" (repet "nerecomandat"!!!) să folosești de doua sau mai multe ori același cuvânt...

Acuzația de ipocrizie ca răspuns la un comentariu echilibrat și de bun-simț mi se pare deplasată. De aceea nici nu îți răspund pe această temă...

"pentru că poezia și romanul se îndrăgostesc, pe noi ne cam încearcă un apropo. (Ne cam în sensul în care nici unul nu recunoaștem)." Nu pot decât să zâmbesc condescendent...

Soluția propusă însemna doar eliminarea lesturilor din vers. Versul meu :"Și îndoieli lascive ne încearcă" era doar un exemplu (vezi cuvantul ex ...). Nu trebuie să te simți jignit.

Dar dacă tot ai pornit în aceasta direcție poate ne explici și ce înseamnă "pe noi ne cam încearcă un apropo". În cazul tau plec de la prezumția de nevinovatie :) și de aceea pun întrebarea cu bunacredință. Mie personal și în proza acest fragment mi s-ar părea stângaci...

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-07-20 11:10:01
         
 
  Încă o nedumerire: ce înțelegi tu prin "soluție"? Ceva ce mulțumește doar prozodia? Pentru că prin soluția "Și îndoieli lascive ne încearcă" este mulțumit endecasilabul iambic și atât.

"Intre-o poemă și-un roman, în pripă,
Un basm fatal de-amor se înfiripă,
Și-un apropo lasciv ne cam încearcă..." - pentru că poezia și romanul se îndrăgostesc, pe noi ne cam încearcă un apropo. (Ne cam în sensul în care nici unul nu recunoaștem). "Indoieli lascive", oricum ar fi înțeles, nu este totuna cu apropoul, iar apropoul este necesar deoarece vine logic în urma versurilor de dinaintea lui. Așadar soluția ta nu este viabilă.

 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-20 10:40:11
         
 
  Voi încerca să revin pe acest text, ținând cont de observațiile tale.

A fugit comul înainte să-l termin. Merci.
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-20 10:33:26
         
 
  ...Cristi, știu toate rigorile sonetului! Iar dacă repet unele cuvinte ori imagini, o fac cu bună știință. Așa cum mi-am asumat și aritmia din versul 6, pe care ai scăpat-o. Apoi, mi-aduc aminte de unele discuții pe care le-am purtat tot pe această tema - a sonetului. Mi se pare o ipocrizie ca astăzi orice text iambic, de 14 versuri, să fie considerat sonet, iar în momentul când apare un cuvânt de două ori (voit ori nevoit), ups! sonetul nu suportă așa ceva. Și, în fond, cine spune că textul de mai sus este sonet? Eu nu. Poate fi, în accepțiunea de astăzi, dar pentru mine nu este un sonet imanent.

...Voi încercă să revin peste aces
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-20 10:32:20
         
 
  lest de cuvinte:

1. "Și parcă plouă de-o întreagă clipă,
De-un secol ascultăm potopul parcă,"

Din nou ilogică temporală... În acest caz nu ține argumentul relativității, pentru că acest "parcă", repetat în ambele ipostaze, situează punctul de observație într-un (același) plan subiectiv-personal.

soluție propusă: scăparea de acel prim "parcă"... (de altfel repetiția unui cuvânt în sonet este nerecomandată...)

2.
"Și-un apropo lasciv ne cam încearcă..."

Acest "ne cam încearcă" crează o falie prozaică între cititor și poezie, tocmai în momentul culminant al sonetului (sfârșitul versului 8). Șe poate renunța la "ne încearcaă și nu prea" ...

Soluție propusă:
- eliminarea cuvântului "cam" adăugat din necesități prozodice...
- ex:
"Și îndoieli lascive ne încearcă"

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-07-20 10:22:25
         
 
  Mie, dimpotriva, striptisul perdelei mi s-a parut grozav: pe de o parte e foarte decent si gratzios, pe de alta creeaza un contrast ccare evidentziaza tot restul!

Vot,

V.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-07-19 16:35:14
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  bun asa cum e
stea si vot
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-07-19 15:49:13
         
 
  ...Da, am avut și am oareșce îndoială legată de "striptisu'" ăla. Poate-i cam îndrăzneț față de context. Voi mai aștepta o părere legată de această problemă, apoi voi vedea dacă modific ori las așa. Merci!  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-07-19 15:24:32
         
 
  Adrian,
mă bucur să te regăsesc și chiar să mă încânte în debutul paginii un text de-al tău, de-al vostru...mă rog, un bun poem.
Nu știu "striptis"-ul acela dacă pică bine în context, în atmosfera creată, dar nu-i treaba mea:))

Vot și stea.

Cu prețuire și admirație,
Cristi
 
Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-07-19 15:17:00
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23957
Comentarii: 120078
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE