|
|
|
|
|
|
|
|
|
Moartea - în cadru |
|
|
Text
postat de
Suzana Deac |
|
|
mușcătură devastatoare
o simte
dar moartea parșivă
în persoană
nu se arată
orbite care împing înafară ochii
pomeți din albia lor ieșiți
cuvinte tremurând pe buze
genunchi albăstriți
picioare slăbite
pictura în ulei
se decolorează
încremenire veșnică
pe minute
nu știi de ce
te uiți la mâinile ei
la mâinile tale
fără putere
te întrebi
moarte parșivă
în persoană
de ce te areți
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Suzana,
enigma vieții și a morții, este roasă de molii.
Tu vorbești acum nu despre a nu/mai fi, ci
"orbite care împing înafară ochii
pomeți din albia lor ieșiți
cuvinte tremurând pe buze
genunchi albăstriți
picioare slăbite", mai degrabă spaima singurului lucru cert.
"În cadru" - frica
vot plus 5***** (7pct)
c.
|
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2009-06-21 13:08:50 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
un poem trist, un poem ce defrișează bulbii vieții în faza finală, în faza în care, un nou început,ar trebui să se zărească temporar pe ecranul existenței...
Suzi, te rog să nu mai excelezi tristețea, afișând-o
-n nemurire...
moartea are rostul ei, noi...al nostru!
vot și puncte 7 (*******)
tavy |
|
|
|
Postat
de catre
Octavian Sergiu Ciurtin la data de
2009-06-21 12:11:13 |
|
|