|
|
|
|
|
|
|
|
|
Reîntâlnirea |
|
|
Text
postat de
Marinela Preoteasa |
|
|
O zi toridă de vară, ca toate zilele verii din acest an.
Este trecut de ora 16, iar asfaltul se răzbună pe cetățenii orașului și dogorește mai rău ca vatra unui foc din soba unei case sărace, cu șapte-opt copii pe lângă masă.
Astăzi mi-au intrat banii pe card și am nevoie de o pecreche de pantofi comozi, speciali pentru zilele de vară cu ploaie.
La parterul blocului următor este un magazin de pantofi. Orașul e plin de astfel de magazine cu prețuri rezonabile, tocmai bune pentru salariul unui cadru didactic.
Acest magazin are ceva în plus față de cele mai multe dintre celelate din oraș: aici poți admira și pantofi de firmă. Mereu m-am întrebat de ce patronul nu renunță la acele câteva perechi de pantofi scumpi, dacă tot nu-și găsesc prea ușor cumpărătorii și de fiecare dată îmi și răspund ca să vină câți mai mulți clienți, ca tine, care să se resemneze cumpărând ceva pentru buzunarul lor!
Este foarte aglomerat. Câteva colege sunt deja printre rafruri și aleg preocupate încălțăminte de vară. Mă duc direct unde știam, de o zi înainte, unde sunt pantofii care-mi plac. Mă așez pe scăunelul de langă raft să îi probez, nu prea mai corespund numerele de la o firmă la alta.
Când îmi ridic ochii, observ lângă raftul de vis-a-vis cu pantofi de firmă, o femeie în vârstă, diformă și foarte elegantă, probează o pereche de pantofi de 6-7 ori mai scumpi decât ai mei și lângă ea, un domn foarte înnalt, la patru ace, își notează ceva pe o agendă foarte micuță. Ne vedem. Deși nu este prea aproape îmi spune foarte respectuos: sărut mâinile chair schițează și o ușoară înclinare a capului. Este I.P, un fost angajat al județenei de partid. Cu ani în urmă, înainte de 89, el mi-a adus invitația pentru o audiență, de la primul secretar al județului, în urma unei telegrame-plângere pe care o trimisesem către președintele țării.
Nu vreau nici să-mi mai amintesc de zidurile ce le ridicau cei mici în jurul celor sus puși, în jurul celor care puteau să îndrepte anumite nereguli.
Ca rănile săpate în inimă să se vindece și să devină amintiri, trebuie să uit de toate mizeriile cel puțin încă 30 ani.
De câte ori întâlnesc acest om, deși el e repectuos și dacă de 3 ori într-o zi ne întâlnim, de 3 ori mă salută, simt că nu mai am aer și că mă indispune pentru tot restul zilei.
Acum am aceeași senzație și în plus un gol în stomac, ca și cum n-aș fi mâncat toată ziua, chiar îmi simt gura amară și uscată.
Vădit jenată de eleganța celor doi, am descălțat pantoful și l-am dat vânzătoarei. I-am șoptit afectată Am să revin mai târziu, cred că mă orientez la ceva mai scump. Mă mai gândesc un pic.
Foarte tristă mă îndrept spre ieșire. Gândurile mă asaltează: După cum se îmbracă el și nevastă-sa cred că au pensia de zece ori mai mare decât salariul meu. Eu merg zilnic la program, iar ei cred că stau numai prin stațiuni sau se plimbă peste graniță. Nu cred că ea are facultate, poate liceul, iar el are sigur Ștefan Gheorghiu, clar că nu are facultate ca toată lumea studioasă. Totuși dacă nu este o continuare a regimului de înainte de 89 de ce acești politruci au pensii așa de mari? Ce-și nota oare? Poate numărul meu de pantofi. Mi-a venit să zâmbesc. Gândurile mă torturează.Mâine revin și cumpăr pantofii pe care i-am probat. N-am eu bani pentru obiecte de muzeu, ca mafioții ăștia. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
PS
Et la créme...c'est toujours la meme! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2009-06-15 17:36:35 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
E clar că dispuneți de mijloace literar- contondente, din umbra cafenelei literare în care viețuiți, așa că vă răspund cu un alt aforism, de data asta din zona crepusculară a societății:
" Nu mă bat cu femeile! Ele cîștigă întotdeauna"... |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2009-06-15 17:34:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
:))
La Capsa s-au scris marile opere, s-au legat marile prietenii, s-a format crema, domnule Rechesan. Parca asa spunea cineva deunazi.
In alta ordine de idei, nu va infoiati. Nu e sanatos iar potentialul "de cafenea" de care din pacate nu dispuneti, nu va avantajeaza deloc in cazul unei lupte corp la corp. |
|
|
|
Postat
de catre
Amelia Cojocaru la data de
2009-06-15 17:27:20 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Amelia,
Ce ar fi să ne rezumăm la a comenta textul colegiei Marinela?
Pentru că evident aici funcționează maxima unui filozof de cafenea:
" Unii vorbesc ce știu, alții știu ce vorbesc!" |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2009-06-15 17:20:25 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Latunski,
Sunt cateva aspecte totusi de lamurit. EBA, Jiji si cu Vadim sunt sansa noastra, tovarase. Nu degeaba-i tot cantati voi pe-aici. In fata acestui triolet poate ca Baroso ne da afara din UE. Poate ca Cineva, Acolo, Sus, ne iubeste, si, in virtutea acestui lucru, ia si fa tu un exercitiu de imaginatie. Sa vina "aia buni" doua saptamani sau trei, de pilda. Uite-te la taratoarele din jurul tau si gandeste-te: cum ar reactiona ele? Ca tot va plac voua psihologismele. Ar incepe sa faca sluj, nu-i asa? Sa-si aminteasca de marsuri din vechime, sa repete Crezul de douazeci de ori pe zi doar-doar vor convinge lumea noua de existenta inlauntrul lor a Binelui. Ar face Cine de Taina si s-ar usura atunci cand s-ar vorbi in "lumea buna" despre lashitate. Si despre compromis. Ahhh, as da ani din viata sa-i vad! Sunt doar vise, insa, latunski. Creatorul generatiei interbelice sanatoase, cel care a indepartat ASCOR-ul de la protestantism de pilda, sau care l-a salvat de ecumenism pe Eliade, nu se naste a doua oara.
Unul singur se va mai naste odata, vorba ta! Pazea, batrane! |
|
|
|
Postat
de catre
Amelia Cojocaru la data de
2009-06-15 17:11:50 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Poate am: Am să revin mai târziu, cred că mă orientez la ceva mai...(apud M.P) mai... literar.
|
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2009-06-15 17:09:23 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Amelia, chiar asta-i problema! "Nimic nou sub soare - Nil novi sub sole! Și nici nu va fi! Pînă cînd un alt Iosuah nu-i va porunci să se oprească din mersul lui, doar ca să-i poată măcelări pe cei ca mine. Hai, te iert. Pentru că am cu cine polemiza. Că despre "Reîntâlnirea" n-am a spune nimic.
|
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2009-06-15 16:49:48 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Latunski, biet membru necesar, am asteptat sa ma urmezi. De fapt, ca sa-ti spun sincer de tot, pentru tine am si postat acum. A inceput Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel (tu stii chestia cu "Iubeste si fa ce vrei", esti cult intru Domnul, asa ca nu ti-e strain personajul). Nu puteai sa pierzi prilejul sa te afirmi pe Europeea, sa dai la gioale, sa aluneci previzibil in musuroiul al de ti-e culcus ca sa mai strangi aplauze. Te-am ajutat sa amusinezi jos, jos de tot si sa-ti fie bine. Mi-esti simpatic desi ai un fond caldicel si degraba devii amalgam de cupru. Europeea se uneste vitriolant si scuipa pe Strain. Apoi se uneste cu biata preoteasa asa cum a facut mungioaica atunci cand indemna electoratul sa voteze cu Ion Iliescu.
Ca sa inchei in tema, "Nimic nu e nou sub soare". Astept provincia.
|
|
|
|
Postat
de catre
Amelia Cojocaru la data de
2009-06-15 16:11:52 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Amelia,
draga mea, scumpa mea fetiță, îți scriu eu, mama Ninei, adică Jeanina Lapșenninikova. Nina este secretara păgînului ăluia de Latunski. Ca să-și poată păstra slujba aia amărîtă, Nina este nevoită să gîndească precum ereticul de critic. Ce sărbători mai urmează, draga mea, că Nina nu s-a învrednicit să-mi cumpere un calendar creștin ortodox, iar numărul de telefon al lui Dan Puric nu-l mai am în agenda telefonului mobil.
Apăi, despre ce a scris fătuca aia mai sus, eu nu mă pricep ce să spun. Că port pantofi așa cum se purtau acum trei-patru veacuri. Nu contează care-i stîngul, care-i dreptul, sînt interschimbabili. PANTOFII, încotro? Poate ne lămurește Nikolae, băiatul ăla deștept, mînca-l-ar mama, că bine le mai zice. Și să-mi spui dacă mai știu a scrie bine, că mulți ani trecut-au peste mine...
Jeanina Lapșenninikova |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2009-06-15 15:59:10 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Un text SCRIS SPECIAL pentru EDITORI și NOI TOȚI, în dorința de a ajuta pe aceia care se rătăcesc de la intențiile lor inițiale și se lasă atrași într-o ruletă specifică nouă românilor, de dragul distracției. Fac tumbe și nu privesc ce lasă pe urma lor când sunt manipulați ( spre vale!)
Veronica Pavel și Gheorghe Rechesan, vă mulțumesc pentru lectură și observații.
Această schiță este într-o primă formă, e adevărat că voi mai reveni asupra ei.
Am simțit nevoia să scriu și să postez acest text, doar într-o astfel de realitate cruntă trăim?!
Mereu facem haz de necaz și folosim hazul ca medicament pentru ignorarea realității. Cred că sunt și persoane cu pseudonime (care nu dau de bănuit cu nimic) care intră pe aceste comentarii și doar ațâță oamenii, cei care sunt puși pe distracție ( ce i-a făcut cutare lui cutare! ai văzut? ce ne-am distrat, mă!!!!!!!!!) dar aceia care au intenție să reducă la tăcere pe careva dintre noi (care chiar că are ceva de spus societății) se leagă de te miri ce, din text sau din comentariu, de nume chiar,numai să distragă atenția la esențial... de ce? probabil și acum primesc onorarii pentru astfel de fapte pe care le fac cu scop, cu țintă și pentru care sunt foarte pregătiți și experimentați. Acești angajați din umbră au adus țara în situație de aproape colaps, în majoritatea domeniilor. Salariile acestor ciripitori școliți special și pensiile acestor oameni care nu au adus la fondul de pensii precum restul contribuabililor pun în pericol și salariile și pensiile, atâtea sume mari necuvenite pe care le primesc aceștia, lună de lună, de atâția ani și mai și sunt și mulți, băgați prin toate sectoarele vieții și muncii
Câte un doritor de distracție se lasă manipulat cu foarte mare ușurință.
Am scris acest text ca să fim mai atenți și să nu mai facem comentarii la comentarii, nu este un chat popular (i-am zis eu, având în vedere figurile de stil folosite, jargoanele ce se utilizează prin aceste comentarii din europeea...) trebuie făcut comentariu strict pe text și nu în zeflemea sau cu dispreț sau la mișto, ar zice unii, nu le mai amintesc numele... nu trebuie acceptate sub nici o formă atacurile la persoană (expresii ca fac siteul mai distracticv și atrag cititori?! sunt povești. Se distruge scopul înființării europeei. Îmi place să cred că există europeea în scop literar și că nu permite acciuarea unor pescuitori și ciripitori, regulamentul ei, așa cum este întocmit, asigură libertatea cuvântului dar nu permite atac la persoană, practic se dovedește a fi altfel din partea unor useri)
|
|
|
|
Postat
de catre
Marinela Preoteasa la data de
2009-06-15 15:47:18 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Gheorghe Rechesan, Veronica Lerner din Toronto ti-a atras atentia in chip politicos asupra unui lucru esential: textul ilustreaza o realitate romaneasca. El urla asupra unei chintesente autohtone, alta care este necesar a fi luata in discutie si supusa criticilor avizate apartinand iubitorilor de tara, cetateni europeni sau universali. Amaraciunea noastra trebuie sa primeze in fata imperfectiunilor de stil din text, nedreptatile trebuie reparate, tara trebuie dusa pe culmile civilizatiei sau macar retusata pe alocuri. Profunzimile criticii de fata, chit ca nu-s literare, trebuie sa te infierbante pe dumneata ca tanar aspirant la fotoliile rezervate bietelor elite inca vietuitoare in spatii carpato-danubiano-pontice.
Aplecati-va, asadar, cu rabdare asupra textului si aduceti prinosul vostru zilelor de sarbatoare ce vor urma. Alaturi de terminarea traducerilor shakespeariene vor fi, desigur, si alte bucurii cu iz de surpriza imbalonata in staniol. |
|
|
|
Postat
de catre
Amelia Cojocaru la data de
2009-06-15 15:20:57 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Gheorghe,
Cand am scris comul nu-l citisem pe al tau. Desigur, felul cum e scrisa intamplarea nu e convingator, dar o suferintza exista, un acut simtz al "nedreptatii" pe care-l simte autoarea e transparent. Am fost sensibila la aceeasta suferintza pe care autoarea probabil a simtit o nevoie acuta de a-l exprima.
Desigur, ai dreptate si de fapt asta spuneam si eu, ca redactarea e defcitara si ca ar trebui revizuita....
Vero |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-06-15 15:00:47 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Vero,
Chiar nu vreau să intru în polemici sterile, dar "relatarea" de mai sus rămîne relatare, nici măcar ca știre într-un cotidian nu ar merge, pentru că fiind scrisă așa cum este, nu poate fi "profundă"; dacă ar fi așa cum spui tu, chiar și parcurgerea unui anunț publicitar ne-ar deștepta oareșce sentimente!Cît despre stil și exprimare(care în opinia mea cam lipsesc din punct de vedere literar)ajungem la clișeica butadă a poetului îndemînatic ce poate versifica cu har chiar și cartea de telefoane! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2009-06-15 14:56:19 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Textul ilustreaza o trista realitate din Romania. Desi are imperfectiuni de limba si redactare (ex: "De câte ori întâlnesc acest om," si altele), amaraciunea ce reiese din relaltare e atat de profunda incat parca nu m-as mai lega de exprimare.
Si totusi.....poate ca pe ici pe colo ar trebui revizuit textul....
Cu stima,
VPL.
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-06-15 14:47:39 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Un text cu puternic iz autobiografic, dar o scriere banală într-o "langue de bois" caracteristică celor schițați aici. Multe clișee și stîngăcii de limbaj:"Acum am aceeași senzație și în plus un gol în stomac, ca și cum n-aș fi mâncat toată ziua, chiar îmi simt gura amară și uscată",ba chiar și mici agramatisme ÎNNALT și un ton sec, fals, didacticist("Orașul e plin de astfel de magazine cu prețuri rezonabile, tocmai bune pentru salariul unui cadru didactic.) Personajele sunt slab schițate, n-au consistență, atmosfera minim necesară chiar unui text redus ca întindere e absentă
Cu ce rămînem după lectură? Cu impresia că autoarea e frustrată de faptul că nu poate să-și cumpere o pereche de pantofi din salariu de cadru didactic.Subiectul merita tratat cu ironie, sarcasm și cu un clue adecvat în final.
Poate poetei MP nu i se potrivește acest "pantof"
al prozei și ar trebui să înțeleagă că nu orice postare e proză, așa cum nu orice exhibare de sentimente fruste e poezie!
Intuind răspunsul ofuscat al autoarei(propriu marilor veleitari, atunci cînd îndrăznești să te atingi de textele lor)am o singură curiozitate,extraliterară:ce consecințe a avut asupra destinului personal trimiterea, înainte de 89', a acelei "telegrame-plîngere către președintele țării"? |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2009-06-15 14:41:30 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23957 |
|
|
Comentarii:
120086 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|