FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Noul început
Text postat de elia david



Nu se știe cât timp a petrecut Mic în Țara Poveștilor.
Se știe doar că a fost primit cu mare bucurie în sânul acestei Familii, alcătuită numai și numai de ființe ascunse în personaje.

E adevărat că multe îmbătrâniseră printre pagini necitite...
Că unele chiar muriseră de tristețe.
Dar, de aceea există copii pe pământ... pentru a reda cărților bucuria de a fi răsfoite și făpturilor miraculoase puterea de a lupta cu uitarea și de a trăi la nesfârșit.

Se aude vorba că acolo Mic a învățat să citească și să scrie, și că, abia după ce a parcurs pe sărite întreaga bibliografie școlară, a avut curajul să istorisească din cărticica lui.

Despre cum a învățat, cu ajutorul basmelor, literele, cifrele, culorile...

Sau despre cum a salvat el lumea, la momentul potrivit, adică exact atunci când avea mai multă nevoie, ca orice suflet, de iubire și de tandrețe.

La sfârșit, a scos din cutia de tablă cele mai mari și mai naive inimi de dinozaur, adunate de-a lungul copilăriei sale fabuloase, și le-a dăruit, doar din bucuria de a dărui, fără să ceară nimic în schimb.

Ceva primi totuși, chiar de la viață: un plâns de surioară, ce-l aduse acasă într-o clipă din lumea de vis în care obișnuia să evadeze, cu conștiința după el.

Un plâns de surioară care, firește, la vederea lui, se transformă într-un zâmbet... mai frumos și mai adevărat decât orice poveste.


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23959
Comentarii: 120087
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE