FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Îngerul păzitor
Text postat de elia david
Unul dintre lucrurile importante și matinale pe care și le propuse, deși, dintr-un anume motiv, nu le trecuse încă pe o listă, era acela de a-l învăța pe îngerașul de pluș câteva rugăciuni.

Firește, toată lumea știe că un obiect nu poate fi învățat nimic; dar asta numai dacă te încăpățânezi să crezi că este un simplu obiect.

Pentru Mic, era un pui de înger pufos, care trebuia ajutat să devină îngerul păzitor al tuturor dorințelor lui de copil... (Așa cum pietrele din cutia de tablă erau inimi adevărate și făceau minuni... dacă reușeai să le dăruiești.)

Cum nu era mulțumit de câte rugăciuni știa, Mic alergă la mama sa, care nu se trezise încă.
Dacă altădată ar fi vorbit tare, acum nu-l mai lăsă "conștiința".
De aceea, se așeză ușor pe marginea patului și o privi.

O privi... până când îi dădură lacrimile de cât de cuminte se simțea lângă ea.
Și parcă îi venea să îi mângâie părul...
Dar nu ca să o trezească, ci ca să facă să se ducă mângâierea până în vis, și să o răsfețe.

Ca pe o surioară, fiindcă nu avea încă una și îi trebuia neapărat.

Dar și ca pe o mamă...
Care o să știe sigur că el, Mic, a trecut prin vis, călare pe măgărușul lui, cumpărat anul trecut de la târgul de "jucării".


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23958
Comentarii: 120087
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE